Paradoxurile sensibilităţii

De luni şi chiar ani de zile în ţările islamice şi nu numai, mii de oameni sunt omorâţi în chinuri groaznice (mâini şi picioare tăiate, arşi de vii, aruncaţi de pe clădiri înalte etc) doar pentru faptul că sunt creştini. Despre ei spunem aproape senin că “Dumnezeu a îngăduit martirajul pentru Cristos”. Nu se fac manifestaţii de stradă pentru sensibilizarea comunităţii internationale, doar ici-colo câte un predicatoraş mai sensibil mai postează câte un articol pe această direcţie. Şi să nu uit, suntem îndemnaţi să….ne rugăm.

Câteva luni mai târziu o organizaţie din Norvegia ia în mod abuziv nişte copii din sânul unei familii româno-norvegiene acuzând anumite lucruri care ţin tot de credinţa creştină. De data aceasta Europa e în fierbere, iar în Romania în orasele mari, credincioşii şi religioşii cu iz creştin au ieşit in stradă în ceea ce reprezintă cea mai mare manifestaţie de acest tip din ultimele decenii, pentru a apăra ceea ce ei numesc “valorile familiei”.

Nu mă întelegeţi gresit, nu sunt de acord cu abuzul asupra copiilor sau a asupra familiilor sau orice altceva de acest gen. Mă întreb doar aşa…pentru mine, dar cu voce tare sa audă şi alţii: pe o anumită scară a valorilor VIAŢA UMANĂ se subodonează FAMILIEI sau viceversa? În mod normal ar exista un singur răspuns dacă şi numai dacă valorile cu care ne lăudam şi pe care le promovăm, n-ar fi influenţate nu de creştinism, ci de propria prejudecată! Să ieşi în strada pentru FAMILIE dar să treci cu gândul nepăsător peste VIAŢA UMANĂ nu e un produs al credinţei creştine, ci un produs al prejudecătilor religioase, altceva decât creştinismul.

Discursuri înflăcărate în care Dumnezeu, familia, comunitatea sunt unul şi acelaşi lucru sau au aceeaşi valoare, un talmeş-balmeş de compromisuri de idei; manifestaţii pline de zel, sentimente de compasiune şi tot tacâmul ce decurge din asta pentru un caz de abuz. Repet: nu trebuie să existe aşa ceva şi nu sunt de acord cu aşa ceva, asta pentru cei care gândesc unidirecţional. Însă mă întreb şi vă întreb: Cunoasteţi cumva situaţia copiilor din centrele de plasament din România? Aveţi cunostinţă de abuzurile care se săvârsesc asupra a sute de copii în institutuţiile româneşti? Pastorii şi predicatorii efervescenţi care au ieşit la rampă pentru “cazul Bodnariu” apărând “valorile”, şi-au făcut timp şi au avut până acum vreun interes în a reprezenta şi abuzul aupra “valorilor” romaneşti, care se întâmplă sub mustaţa lor? Nu, pentru că amărâţii aştia nu sunt din familii “creştine”, ci doar niste cifre într-un dosar, dacă sunt şi alea, şi, în plus, nu aduc faimă şi reputaţie.

Deci nu există interes şi compasiune pentru martirii creştini, ne doare la bască de copiii abuzaţi din Romania, dar sărim în sus apărând “valorile familiei” într-un singur caz de abuz din Norvegia.  Este asta un semn al grijii faţă de valori? Vă spun NU! Doar famfaronadă, circ ieftin şi, în plus, compromis privind valorile promordiale, de la care pornesc şi se întreţin celelalte.

De fapt noi nu avem un sistem de valori clar, bazat pe nişte principii clare, ci funcţionăm instinctual, pasional. Vorbim de valori şi principii, fluturând Biblia în faţa altora, ca să dăm impresia că după ea ne ghidăm, dar noi funcţionam după ceea ce ne este „mai aproape de piele”. Cristos a spus că „viaţa e mai mult decât hrana şi trupul înseamnă mai mult decât îmbrăcămintea”, ceea ce înseamnă că trebuie să existe un sistem de valori piramidal, monarhic. Nu poţi porni de la familie cu valorile, decât ignorând altele mult mai importante. Suficient de importante astfel încât, ignorate, să determine colapsul celorlaltor valori din subordine. Şi atunci repet: tu nu ai valori şi principii, tu ai doar pasiuni apropiate de ceea ce ţi-e mai firesc aproape de tine. Pentru ca mi-e greu să admit că o lume aflată în declin şi păcat, trăieste totuşi după nişte principii divine clare; asta dacă luam în calcul că (toţi) familiştii sunt…principiali.

Filmul arată doar un singur exemplu despre ceea ce se întâmplă în România. E plin internetul de astfel de filme, însă avem ochi doar pentru ceea ce hrăneşte spiritul putred al religiozităţii, care nu are legatură cu creştinismul decât în măsura în care, ca o căpuşă, se hrăneşte din el.

 

Autor: George

"Mai bine sa fii o data om decat de doua ori nimic" (Anonim)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s