Unam tristis continue

izginirea-lui-Adam-din-raiContrar asteptarilor si contrar aparentelor, in preajma sarbatorilor cand, cica, bucuria si satisfactia plutesc nestingherite in aer, coboara pe nesimtite in sufletul multor semeni un soi de melancolie, comuna cu tristetea sau care produce un sentiment de tristete. De regula asociem aceste stari, mai ales in aceste perioade, cu faptul ca unii au motive sa fie fericiti, pe cand altii nu au sau nu si le constientizeaza.

Aceasta melancolie, indiferent pe ce parte o situam, ca suntem fericiti sau nu, vorbeste despre o nostalgie a vremurilor bune, acele lucruri, care, “dupa ce le-ai gustat, le duci dorul si esti nefericit”*. E comuna sentimentului din spatele expresiilor: “Pe vremea noastra era mai bine” sau nostalgia tipic comunistoida: “Cu Ceausescu era mai bine”. Aceste expresii ascund in spate niste amintiri, si sunt evocate tocmai din pricina faptului ca oamenii au trecut prin ele. Peste 50 de ani orice amintiri cu privire la Ceausescu vor fi considerate mituri si povesti, pentru ca va lipsi tocmai elementul principal si anume, intalnirea individului cu aceasta realitate discutata.

Revenind insa, aceasta melancolie are de-a face cu faptul ca omul prins astazi in depresie, are un centru de referinta fata de care tristetea lui are sens: ca a trait vremuri cand lucrurile erau diferite, cand avea o altfel de viata, sau cand viata insasi i-a oferit alte satisfactii. Practic melancolia aceasta e barometrul care arata ca s-a schimbat ceva in cursul vietii acelui om. Orice eveniment fericit din jurul lui ii evoca propriile fericiri, care intre timp s-au transformat in amintiri. Dar ele au devenit dureroase, pentru ca odata cu trecerea lor a trecut si viata lui odata cu ele.

Nu e ciudat, insa, ca acest tip de melancolie o au si trinerii de 13+18 ani? Adica acei indivizi care nu pot vorbi de niste amintiri concrete ca cele ale parintilor lor sau ale bunicilor mor.

De fapt ce ne spune aceasta melancolie? Ca suntem tributari timpului; ca “ce a fost va mai fi” (Solomon), insa noi vom fi trecut demult. Si atunci de ce aceasta tristete? Daca suntem ca si timpul, adica trecatori, de ce suspinam ca si n-ar fi asa? Cui…si de ce…datoram trecutului nostru, devreme ce suntem, dupa unii, biete animale ce vor inceta sa existe cand vom inchide ochii?

Noi suferim, de fapt, dupa o nostalgie adanc infipta in sufletul nostru, unam tristis continue, care n-are legatura cu tineretea, nu are legatura cu Ceausescu sau cu ultima iubire…ci cu paradisul pierdut, fata de care nu avem o referinta vizibila, pentru ca nu noi am fost in el, ci protoparintii nostri. In timp ce noi avem cuvinte separate pentru tristete si melancolie, latinii foloseau acelasi cuvant, tristis, pentru ca de prea putine ori suntem tristi cu privire la ce va sa vie, cat suntem tristi fata de lucrurile care s-au intamplat deja. O tristete continua, dar evidenta numai in anumite momemte cand evadam din forfota lumii. Si la fel ca pacatul, mostenim de la protoparintii nostri, in retina sufletului, si imaginea acestui paradis pierdut: un loc in care timpul nu se sfarseste niciodata si unde viata nu se imparte in amintiri; un loc in care nu se asteapta “sarbatorile” pentru a genera fericire; dar un loc in care Dumnezeu nu e niciodata musafir in propria gradina.

Dar nu e numai imaginea un trecut, ci si a un viitor care trece dincolo de mormant, caci „Vesnicia traieste in noi in fiecare zi, in fiecare ceas, ca o nostalgie. Durerea provocata de nedeplina gustare a vietii traite cu putere, este suferinta dupa paradisul pierdut”*.

*Christos Yannaras, Foamea si Setea

Autor: George

"Mai bine sa fii o data om decat de doua ori nimic" (Anonim)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s