Am invatat…

…ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca, tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul … depinde de ceilalti.

…ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese.

…ca dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.

…ca nu conteaza CE ai in viata ci pe CINE ai.

…ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute, dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

…ca oricum ai taia orice lucru are doua fete.

…ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.

…ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.

…ca sunt oameni care te iubesc dar nu stiu s-o arate.

…ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa ma supar,  dar nu am dreptul sa fiu si rau.

…ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.

…ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

…ca indiferent cat de bun iti este un prieten, oricum te va rani din cand in cand, iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

…ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

…ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea, dar ca tu esti responsabil pentru ceea ce devii.

…ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc, si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

…ca intotdeauna trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale.

…ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit.

…ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc.

…ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat, cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

…ca scrisul ca si vorbitul poate linisti durerile sufletesti.

…ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

(Octavian Paler)

Autor: George

"Mai bine sa fii o data om decat de doua ori nimic" (Anonim)

11 gânduri despre „Am invatat…”

  1. inca te admir pt tot ce faci…felicitari…si inca ceva: di fiecare lucru fie el si marunt,avem ceva de invatat! te pup george! ai grija de tine si multi multi cititori!

    1. nu am scris nicaieri ca le-as fi facut eu, dar e bine de retinut. sincer nu stiam, le-am luat de undeva unde nu zicea nimic de autor. intentia mea a fost sa perpetuez un anumit fel de gandire, nu sa copoiez si sa arat cat de interesant sunt :)) da, sunt ale lui Octavian Paler. multumesc pentru atentionare. citeste-le si pe celelalte…vezi, mai gasesti vreun (alt) autor? 😛

  2. Asa e, nu ai scris si te cred ca intentiile tale au fost, numai si intotdeauna bune pt ca eu am mai vb cu tine vara asta pe mail.
    Dar si cei de sus au crezut ca tu le-ai scris.

    Am citit tot ce ai pe prima pagina si am mai citit si asta vara cand am dat de blogul tau, mult mai bun decat altele.
    Da, tu esti autorul acestor articole si stii ce spui, zici bine, ai dreptate si imi plac. Acum vroiam sa-ti ascult interviul sa vad daca ma dezarmeaza, cum spunea cineva. Eu nu prea cred in El, dar il mai astept. Cand ma gandesc la tine si la El, viziunea mea prin tine despre Dumnezeu inseamna o vointa imensa, numai ca e cam oarba.

    Si eu vroiam sa mor. Sunt doua cai de scapare din asta, una este a ta cu credinta si una este prin psihologie. Pe mine m-a ajutat o prietena care vrea sa devina psiholog. Eu asa cred ca putini sunt cei care cred in Dumnezeu pana la varsta de 30 de ani, de abia de atunci incepi sa-ti dai seama. Unii cred cu adevarat altii doar in religie.

    1. Singura si cea mai adanca problema cu psihologia este faptul ca dincolo de mormant nu te mai insoteste. E un „prieten” care te lasa exact atunci cand ai cea mai mare nevoie. Te-a ajutat psihologia in viata, dar viata nu e totul ceea ce vezi si traiesti aici. Indiferent daca crezi sau nu in viata de dincolo, ea exista, si psihologia nu te mai ajuta la nimic in acea situatie. Credinta in Dumnezeu nu e „ca sa iti merga mai bine”, ci pt e vitala, e indispensabila atat aici cat si dincolo. Eu n-am crezut in Dumnezeu pentru ca sunt sarac si pentru ca am trecut prin necazuri, si am zis ca DUmnezeu va fi o carja pentru mine…ci pentru ca tocmai necazurile m-au ajutat sa patrund intr-o sfera pe care, poate, n-as fi realizat-o altfel fiind. Desi sunt foarte multi oameni cu stare materiala si sociala buna care cred in Dumnezeu. Asta nu e o regula. Ceea ce pentru unii e o pacoste, la altii e o oportunitate. Depinde de felul cum reactionam.
      Mai degraba psihologia e o carja pentru multi, in lipsa adevaratelor picioare: credinta in Dumnezeu. dar nu un dumnezeu marunt, egoist, vulnerabil, invidios….asa cum ni-l prezinta cultura romaneasca in care traim…ci Cel care a facut toate lucrurile, care e Domnul intregului Univers, care te-a facut pe tine si pe mine asa de frumosi si de perfecti, si care tine lumea asta in mainile Lui. Ca nu psihologia tine pamantul acesta in aer, asa cum bine stii ca sta, si nu psihologia face pomii si plantele sa creasca, sa inmugureasca, sa infloreasca si sa dea rod… Nu trebuie nimanui facultate ca sa priceapa aceste lucruri. Doar inventam alte variante, pentru ca nu place sa credem ca exista Dumnezeu, pentru aceasta ar inseamna responsabilitate, ar inseamna socoteala, ar inseamna consecinte. Doar ne pacalim mintea ca daca nu credem in responsabilitati, ele n-ar exista. Mai evreme sau mai tarziu se va alege praful de toata filosofia care ne-a sprijinit viata si pentru multi va fi tarziu.
      Cristos a spus: „Eu sunt calea, Adevarul si Viata”. Scurt si la obiect, orice alta varianta e sortita esecului, chiar daca acum acest lucru nu se vede.

Lasă un răspuns către George Anulează răspunsul