Sunt un nimeni

Suntem obişnuiţi să privim lucrurile aşa cum le privesc majoritatea din jurul nostru. Suntem influenţaţi de societate, de cultura în care trăim, iar această cultură este preponderent materialistă. Miile de reclame prin mass-media, pe stradă, la servici ne bombardeaza cu minciuna ca toţi putem fi oameni influenţi, toţi putem fi şefi, toţi putem fi “realizaţi”, toţi putem să avem un renume, şi aceasta se poate întampla la doar câţiva paşi distanţă; doar puţin efort şi acest vis devine realitate.

Şi în timp ce suntem asaltaţi de aceste minciuni, de aceste pseudo-realităţi, societatea, omenirea în ansamblul ei se mişca dupa aceleaşi tipare şi structuri de organizare de când e ea: există şefi şi există subalterni, nu se pot despărţi unii de altii. Altfel spus, continuă sa fie în lume două categorii de oameni: unii care conduc, iar alţii care sunt conduşi, iar excepţiile de la această regula nu sunt, de regulă, cei care citesc acum acest material.

Revenind la ce spuneam mai înainte…ni se induce idea că a fi “realizat” are neapărat legătura cu partea materiala a vieţii, la valorile, sau mai bine zis nonvalorile, de suprafaţă, la etichetă. Când muşcăm momeala acestui tipar, nu facem altceva decât să repetăm grosolan greşelile înaintaşilor nostri, care în momente de “trezire spirituală” au afirmat sus şi tare că lucrurile materiale nu sunt “realizările” cele mai importante ale unui om; că altele sunt valorile care caracterizează fericirea, satisfacţia, sensul vietii.

Am fost săptămâna trecută la un priveghi (deces). O casă superbă, mare, se vedea că proprietarii (cei ramaşi în viaţă) erau înstăriţi. Dar revenind…lucrurile cu adevărat valoroase sunt cele pe care le putem lua după noi. Când sunt dat afară din propria mea casă cu picioarele înainte într-un sicriu, înseamnă că acea casa cu tot ce are în ea nu e o valoare. Cel puţin nu acea valoare pentru care să merite să mori, sa-ţi rişti sufletul.

Cine poate spune care sunt lucrurile cu adevărat valoroase decât Însusi Creatorul tuturor lucrurilor? Într-una din situaţiile în care se afla împreună cu ucenicii Săi, Domnul Cristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, a făcut o afirmaţie hotărâtoare:

Ce i-ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?”

De aici înţelegem destul de clar că şi lumea întreagă dacă aş deţine-o ca Nebucadneţar (împăratul Babilonului) sau Alexandru Macedon sau Napoleon…dar mor şi sufletul meu ajunge în iad, atunci sunt cel mai nenorocit. O nenorocire pe vecie pentru că am pierdut ceea ce trebuia cu adevărat să cuceresc şi să obţin: salvarea propriului suflet.

Pentru unii, însă, “lumea întreaga” se limiteaza la perietenul sau prietena şi dacă se despart, ar fi în stare să se sinucidă pentru acest incident; pentru alţii “lumea” reprezintă nu ştiu ce conflicte cu părinţii, care până la urmă sunt inerente; pentru alţii lipsurile; la alţii sentimentele de inferioritate, care îi impiedică să vadă lucrurile la adevărata lor valoare, şi lista ar putea continua.

La tine “lumea” unde se termina? Asculta-L pe Dumnezeu: nimic nu e mai important decât sufletul tău şi nimeni şi nimic nu merită preţul de a renunţa la el. Singurul care merită e Dumnezeu, dar El nu-ţi va cere niciodată sa renunţi la suflet, ci din contră, El vrea să ţi-l dăruiască, să te facă să îi vezi adevărata valoare, să te facă să te vezi aşa cum eşti, din perspectiva Lui, nu a societăţii, nu a culturii în care trăieşti.

Societatea în care trăim ne învaţă că totul e posibil şi eşti bun pentru ea câta vreme eşti un obiect de consum, pentru că în alergarea ta după “realizare” consumi şi te consumi. Când ajungi, însă, la epuizare, când nu mai dai randamentul cerut, eşti aruncat ca o măsea stricată, în locul tău venind un fraier ca şi tine, care face exact ce ai făcut tu, şi va paţi exact ce ai păţit şi tu. Dacă nu mă crezi uită-te la taică-tău şi la bunică-tău. Întreabă-i şi o să îţi spună: “Când eram eu tânăr…”, adică timpul lor s-a oprit undeva acolo.

Începe din acest moment să îţi preţuieşti ceea ce ai cel mai important: sufletul. Nimeni şi nimic nu merită pretul de a renunţa la el. Dacă vrei să atragi atenţia, o poţi face în feluri mult mai constructive. Nu face un gest de care nimeni nu-şi va mai aminti după câtva timp.

O caracteristică de bază a persoanei cu tendinţe de suicid este egoismul. Da, ai citit bine. Stă toată ziua şi cloceşte (în faţa calculatorului) umplându-şi mintea şi inima cu toate prostiile posibile de pe internet. Încuiată în camera ei, această persoană are foarte puţine legături, sau chiar deloc, cu ceilalţi, nici măcar cu cei cu care locuieşte în aceeaşi casă (părinţii), şi începe să debiteze tot felul de chestii, pe care dracul i le bagă în cap:

  • Vezi că nu te bagă nimeni în seamă (la drept vorbind nici nu prea se poate, dacă stai numai în camera ta, în lumea ta virtuală) şi tragi concluzia că nu eşti important, că nu ai valoare.
  • Te gândeşti că alţii la vârsta ta sunt căsătoriţi, au un rost, au casa lor, maşină…iar tu stai pe capul părinţilor, pe care oricum nu îi prea suporţi în preajma ta…
  • Te mai uiţi din când în când în oglindă să îţi aduci aminte cât de mult nu te poţi suporta pentru că vecinul sau vecina arată mai bine decât tine…

Dacă ai avea un bulgăre de aur cât pumnul tău de mare, dar e zgâriat pe alocuri, înseamnă asta că nu are valoare? Valoarea e în sinea lui, nu în model şi nu în felul cum arată la suprafaţă. Revino-ţi, ai o valoare care nu are legatură cu hainele cu care te îmbraci, sau casa în care locuieşti sau maşina în care îţi muţi trupul dintr-un loc într-altul.

Dacă ai citit aceste rânduri şi îţi place modul de abordare, vreau să îţi dau o veste bună: nu e părerea mea, eu doar am transmis-o mai departe. Am citat din Biblie, din Cuvântul lui Dumnezeu, pe care probabil îl ai acasa pe un raft în bibliotecă, dar ai considerat până acum că nu are ce sa îţi spună. Te-ai înşelat. Mergi la bibliotecă sau acolo unde ai Biblia şi începe sa citesti din ea. Lasă părerea altora, caută părerea lui Dumnezeu. El te-a facut şi ştie ce e mai bine pentru tine. El nu e surprins de faptul că tu ai probleme şi te poate ajuta să le priveşti din altă perspectivă. Nu-ţi irosi sufletul pe nimicuri şi gunoaie.

Autor: George

"Mai bine sa fii o data om decat de doua ori nimic" (Anonim)

13 thoughts on “Sunt un nimeni”

  1. multumesc george! am intrat intamplator pe un site… evident,,vreau sa mor.😦 si m`am oprit in trecerea mea la pagina asta. care mi`a dat un impuls. azi chiar mi`a zis cineva ca sunt un nimeni.😦 cineva care…. offf` nu mai conteaza. oricum multumesc pentru incurajare. aici am gasit puterea necesara sa fac fata zilei de azi. multumesc!

  2. iti scriu din nou. am facut cu greu fata zilei de ieri. o zi grea. trista. am multi „prieteni” si toti ma considera invingatoare. insa…nu mai pot. cred ca nu mai am putere sa merg mai departe. am un gol in suflet. ceva imi lipseste… sau mai bine zis, ceva din mine a murit. o durere ingrozitoare. apreciez ce incerci tu sa faci. esti o persoana speciala. zi faina iti doresc

    1. ma intereseaza aprecierile tale cata vreme stiu ca faci tot posibilul sa te ridici si imi dai posibilitatea sa te ajut, altfel sunt vorbe fara rost. nu sunt un vanator de aprecieri, investesc in oameni, nu in aplauze. te rog da-mi ocazia sa te ajut.

  3. crede`ma ca zilele astea au fost un cosmar pentru mine. un haos. clipe greu de dus. ma simt asa goala pe dinauntru. nu vreau sa vorbesc despre asta aici. poate vom avea ocazia pe mess. multumesc !

    1. o sa vb pe mess, pana atunci continua sa fii tare indiferent ce se intampla in jurul tau si indiferent de reactia celor din jur. echilibrul tau interior nu are legatura cu imprejurarile si cu alte persoane.

  4. Interesant articol. Nu inteleg totusi de ce multi din noi nu suntem multumiti de noi insine si de cea ce avem Aa…era sa uit : EGOISMUL.
    Sunt un om simplu care petrece sute ore, poate mii de ore pe internet.
    Insa asta nu ma face sa ma simt un nimeni sau un ratat.
    Eu cred problema este emotia. Nu intotdeauna cea ce simtim e adevarat.
    A fost o vreme cand mam simtit foarte singur. Si cautam sa scap de acest sentiment chinuitor. A trecut ceva vreme si mam obsnuit sa fiu un om singur.
    Astazi nu ma mai plang ca sunt singur. Ci pur simplu am acceptat singuratatea.
    Unele lucruri trebuie sa le acceptam indiferent de ceea simtim , sau ceea ce spun cei din jurul nostru.

  5. buna!vreau sa te rog si eu ceva.intra te rog pe adresa mea de email pentru ca vreau sa te intreb mai multe lucruri in legatura cu viatza asta.stii,tot am ganduri negre.eu una m-am saturat sa mai traiesc pentru ca n-am pentru ce.sunt bolnava si nu este nimeni langa mine.sper ca o sa citesti mesajul meu.multumesc!

  6. articolul dat este foarte interesan am dat intimplaator de el insa ce priveste ddespre viatza toti avem ginduri rele iar dacca am citi acest mesaj care mi la sccrisGeorge atunci stam o clipa si ne razgindim bv mia plactu si sunt mult mai increzuta in sine ………..e super

    1. ma bucur mult ca mesajul te-a ajutat, te-a incurajat. asta a fost si ideea cand l-am scris. daca ti-a adus in suflet o nota pozitiva inseamna ca directia pe care ai pasit citindu-l e una buna. fii binecuvantata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s