O natiune de resemnati

Suntem o natiune de resemnati. Mai sunt si exceptii, dar ele intaresc regula. Suntem o natiune de mioritici (de la balada Miorita) si de manolisti (de la balada Mesterul Manole).  Mioritici, pentru ca ne resemnam in fata mortii precum elefantii, ne ducem singuri spre moarte fara sa opunem prea mare rezistenta, asa ca ciobanasul din balada, si manolisti (mergea si manelisti, sau cum ar fi sunat Mesterul (de) Manele?) pentru ca in fata evenimentelor nefavorabile, opozabile, cand nu ne merge bine,  cerem altora sa faca ceva ce ar trebui sa facem noi insine, nu avem curajul sa luam atitudine. Ne jertfim neveste, copii, rude, prieteni pe altarul indiferentei, fricii, lasitatii, iresponsabilitatii.

Si ca sa ne scuzam incepem sa dam vina pe soarta, destin, predestinare, numiti-le cum vreti, dar ele nu sunt decat eticheta frumoasa a lasitatii, ignorantei si mediocritatii. E mai usor sa dai pe gat o sticla de vodka si sa mori in sant ca un nimeni, decat sa iei viata in piept si sa traiesti demn.

Culmea e ca dam vina pe predestinare doar in situatiile nefavorabile, dam vina pe soarta pentru ceea ce nu ne convine sau nu am putut realiza, dar ne atribuim (noua insine) meritele in cazurile opuse. Haideti sa stabilim: daca e predestinare, ea trebuie sa aiba un caracter universal, sa fie valabila si pentru bine si pentru rau, dar daca iti atribui tie binele, ca urmare a actiunilor tale, atunci asuma-ti si raul.  Vorba lui Iov: „Sa primim de la Dumnezeu binele si sa nu primim si raul?”. Sau cum am putea aprecia binele daca nu e si ceva rau?

Si la Iov a fost o resemnare. Dar o resemnare in fata unui sfarsit pe care nu si l-a ales singur (apropo de sinucidere), ci Dumnezeu. Ascultati sfarsitul vietii lui Iov: „In cei din urma ani ai sai, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvantari decat primise in cei dintai. (…) Iov a murit batran si satul de zile.” (Iov 42:12, 17) In cazul lui Iov, asa cum spunea Dostoievski „Viata e duelul Lui Dumnezeu cu diavolul, iar campul de batalie sunt eu”. De tine depinde cui ii dai mana in aceasta batalie.

Autor: George

"Mai bine sa fii o data om decat de doua ori nimic" (Anonim)

2 thoughts on “O natiune de resemnati”

  1. Resemnarea este mare in ziua de azi la romani. am zis ca nu se poate asa ceva. dar in timp, zi dupa zi, am ajuns la concluzia ca 90% din oamenii din tara asta s au resemnat total.
    Ce este cel mai grav, e ca de la resemnare pana la indiferenta nu este decat un pas. si cum vorbele fara fapte nu au o prea mare valoare, o sa incerc sa povestesc ceva trait de mine chiar in aceasta saptamana.
    Zilele trecute coboram din autobuz in drum spre munca. si in parcarea unui magazin, cazut in genunchi in iarba, un om. care se vedea ca nu se simte bine; gafaia si incerca cu dificultate sa respire. in fata mea cativa oameni trec pe langa el, se uita si merg mai departe. am ramams uimit. ma opresc in fata omului, ma dau aproape de el si il intreb daca pot sa l ajut , daca a patit ceva si daca se simte bine. omul imi explica (cum era oricum evident)ca nu se simte deloc bine. am intrebat daca vrea sa chem salvarea. a zis ca nu este nevoie. am intrebat ce are, ca sa stiu cu ce il pot ajuta. a zis ca a stat mult in soare, ca il doare capul, ca are gatul uscat, ca e ametit. am vazut ca si tremura, m am gandit ca e deshidratat, sau ca are probleme poate si cu tensiunea. vazand ca este si mai in varsta imi era frica sa nu faca cumva si un infarct. in fine. intru in prea multe detalii.. aveam cu mine o sticla de apa, i am spus sa o ia, sa bea si sa incerce sa se stropeasca pe fata si pe gat. apoi am inceput sa vorbesc cu omul. sa l linistesc. sa aflu daca sufera de ceva, sau cum de a ajuns in starea aceea. mi a explicat ca vine dintr o comuna de undeva langa focsani, am uitat cum se numeste, ca au venit apele peste el, ca a pierdut casa, gospodaria, banii, totul. si ca nu are pe nimeni in viata sa l ajute decat o verisoara care statea aici in oras si ca neavand un numar de telefon sau altceva decat o adresa, cu ultimii bani a decis sa vina la ea. sperand sa l ajute. cand a ajuns a aflat din vecini ca persoana este plecata din tara. si ca ultima sa sansa sa fie ajutat s a spulberat. asa ca a iesit in strada si a inceput sa merga fara sens pana i s a facut rau si a ajuns in locul unde il gasisem eu. oricum in timp ce vorbea am vazut ca incepuse sa aiba lacrimi in ochi, si tremura nervos. nu stiu daca tot ce mi a spus a fost adevarat. dar eu pur si simplu am vazut un om care, sunt ferm convins ca nu se prefacea ca ii era rau si care dupa mimica fetei, felul cum vorbea, hainele de pe el si alte lucruri, m au facut sa cred ca trebuie sa l ajut mai mult decat ce facusem pana atunci. asa ca am decis: banii care ii aveam la mine sa i dau lui sa si ia de mancare sau sa si cumpere un bilet sa se intoarca spre „casa”. si in acelasi timp sa l sfatuiesc ca nu este totul pierdut. ca mai sunt oameni care pot sa l ajute . ca nu toti sunt indiferenti si resemnati si ca mai sunt sanse sa ii fie bine. omul a fost foarte emotionat de toate astea si mi a strans mana spunandu mi ca Dumnezeu ma asezat in calea sa, ca sa l ajut. nu stiu daca este chiar asa, dar eu pur si simplu nu pot sa las un om care are nevoie de ajutor sa trec indiferent pe langa el si sa nu fac nimic. cum faceau restul.
    Este o poveste adevarata, traita de mine zilele trecute. nu incerc sa ma dau mare cu ce am facut. chiar cred ca nu este cine stie ce. daca aveam putere il si duceam pe om pana unde dorea sa ajunga. sau macar nu stiu..altceva. dar am spus acestea pt ca si altii sa traga niste concluzii si sa incerce sa fie niste oameni mai buni. cu resemnare, indiferenta, rautate, invidie si alte lucruri asemanatoare nu ajungeti departe in viata. fiecare facand un gest oricat de mic de bunatate, poate intr o zi o sa reusim sa schimbam mentalitatea asta si poate lucrurile o sa inceapa sa mearga mai bine. ps:m am gandit mult sincer inainte sa postez aici..si sper ca nu am deranjat pe cineva. numai bine:)

    1. Multumesc, Stefan, pentru comentariul tau. Apreciez felul in care esti, in care gandesti. E nevoie de oamani care nu doar sa nu se resemneze, ci sa faca si ceva bun. Te mai astept pe blogul meu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s