Sinuciderea…o solutie?

Nu de putine ori am auzit in jurul nostru expresia “trebuie gasita o solutie la aceasta problema sau la aceasta situatie”. Ce vor sa zica cei care afirma acest lucru, este ca, aflati intr-o situatie delicata, dificila, grea, trebuie gasita o formula de a o rezolva, de a o solutiona. Acest lucru, insa,  poarta cu sine intotdeauna un mesaj pozitiv.  Astfel solutia poarta cu sine doua caracteristici: este intodeauna ceva bun si poate fi verificata in timp. Drept pentru care a ne gandi la sinucidere ca solutie, este un antagonism (ceva care se bate cap in cap). Pe langa faptul ca, din start, nu este ceva pozitiv, nici nu da sansa verificarii consecintelor.

Exista posibilitatea ca citind aceste lucruri sa fii in situatia unui om care pretinde ca are probleme suficient de mari incat sa fie nevoit sa recurga la acest gest: sinuciderea. Gandeste-te: Ce garantie ai ca acest gest iti va rezolva problemele? Dar ce sanse sunt ca ramanand in viata sa gasesti totusi o solutie (buna)? Ai vazut vreodata oameni care au avut probleme si care si le-au rezolvat? Dar ai auzit vreodata de oameni care s-au sinucis si despre care sa ai certitudinea ca gestul lor le-a rezolvat problemele?

Daca faci acest gest nu ai nici o garantie, dar daca ramai in viata ai toate sansele.

Sinuciderea melancolica – este legata de o stare generala exagerata de depresie si tristete, care-l determina pe individ  sa nu mai aprecieze relatiile sale cu oamenii si lucrurile din jur. Viata este vazuta in negru, si i se pare plictisitoare si dureroasa. In acest caz e nevoie de o reevaluare, de un ajutor din afara care sa determine persoana respectiva sa revada lucrurile asa cum trebuie.

Asculta <interviu captivant> din acest blog, care cu siguranta iti va da o perspectiva noua asupra vietii. Apoi scrie-mi despre problemele tale. Nu ai nimic de pierdut, dar ai toate sansele sa castigi. Am pentru tine o veste buna: cunosc o alternativa pentru rezolvarea problemelor tale indiferent de natura lor. Asta cu conditia sa iti doresti intr-adevar o rezolvar si nu doar un prost care sa stea sa iti asculte vaicarelile, ca mai tarziu sa te duci la altul si tot asa. Am cunoscut persoane care nu voiau rezolvare, ci doar facusera din a se plange un mod de viata. Ca cersetorul, caruia, desi i se ofera sansa sa isi schimbe viata, prefera sa ramana asa pentru ca i se da mai multa atentie. A-ti rezolva problemele inseamna sa devii responsabil si asta e mai greu, dar nu imposibil. Credeti-ma, mie nu-mi place responsabilitatea. Am dat-o-n bara de atatea ori ca nu le mai stiu numarul.

Doar scrie-mi, povesteste-mi care e problema si impreuna incercam sa gasim o rezolvare cat mai apropiata de nevoile tale. Ai incredere. Nu pierde aceasta sansa.  Astept sa imi scrii.

122 Răspunsuri la “Sinuciderea…o solutie?” r r

  1. Paina Lavinia spune:

    sinuciderea nu este o rezolvare a problemelor, viata nu trebuie vazuta in negru, daca te sinucizi nu rezolvi nimic,doar ca faci cea mai mare prostie din viata ta…ai o problema?? Dumnezeu te poate ajuta…El e solutia problemelor tale…El este ajutorul Tau

  2. david spune:

    sti……faci o treaba buna domnule George, putini oamenii sunt gata sa petreaca timpul ascultand problemele altora, in genere toate problemele de natura psihica au ca inceput lispsa de comunicare, compasiune, atasament, faptul ca vrei sa asculti pe cineva deja incepi sa-i rezolvi problema. Stii cat valoreaza pentru un om sa fie sigur ca cineva “e cu el”? Toate bogatiile lumi nu se pot asemana cu ea. Putere, rabdare, intelepciune daruirii de care ai nevoie odata ce ai inceput acest proiect, si daca mai este nevoie si de altele Domnul sa-ti dea din belsug .

  3. Emil spune:

    Foarte frumos si adevarat in acelasi timp, o groaza de tineri din ziua de astazi recurg la “solutzia” asta, si cred ca este nevoie de cineva care sa ii ajute:)

    • George spune:

      Traim timpul unei generatii fara directie. suntem mai dotati ca oricand cu aparatura de ultima generatie, putem sa facem, tehnic vorbind, aproape orice, dar suntem mai inapoiati in privinta sensului vietii decat bunicii si strabuniii nostri.
      Ca sa aud tineri de 15-16 ani spunand ca viata nu merita traita…cand ei de-abia au deschis ochii in viata…e o tragedie si un semn al alienarii omului asa zis post-modern, care are toate lucrurile vietii, mai putin viata.
      Vorba lui Antoine de Saint-Exupery in Citadela: “Te uiti la un cadavru si spui ca viata e compusa din maini, picioare, degete, corp etc; dar viata era lumina ochilor, care acum nu se mai vede”. O generatie iluminata, dar lipsindu-i lumina vietii, asta e tragedia.

  4. Csaby spune:

    Daca multi zic k “omul nu trebuie sa se schimbe” asta e o mare greseala. Ma bucur sa vad faptul ca inaintezi din toate punctele de vedere, dar mai mult de investirea timpului tau pentru a oferi raspunsuri concrete pentru cei care nu se bucura de viata asta sau nu mai vor sa traiasca. Domnul sa te intareasca si sa-ti dea intelepciune pentru a oferi solutii reale.

  5. Daria spune:

    Multumesc!
    Sa-ti dea Domnul Iisus Hristos o viata lunga, sanatoasa, fericita si imbelsugata! :*

    Just_me :)
    Daria :)

    • George spune:

      Iti multumesc, Daria. Apreciez incurajarile si urarile tale. As adauga ca “fericirea vietii sta nu in cat traim, ci cum o facem”, si sper sa o fac cat mai bine calitativ. Nu pot sa nu adaug faptul ca blogul acesta este o incercare in acest sens.
      Domnul sa te ia pe bratele Sale!

  6. AlyDee spune:

    Frumos dar nu tu ma poti ajuta si nici Dumnezeu ci EU……EU sunt cel care poate renunta la ideile astea :(…..cel putin asa cred….

    • George spune:

      Bine zis, AlyDee, ca asa crezi tu. macar ai lasat o portita de speranta. daca ai fi putut sa te ajuti, ai fi facut-o pana acum. Nu fi naiv, iti trece solutia pe sub nas!
      Ceea ce spui tu se potriveste cu spusa lui Antoine de Saint_Exupery, pe care l-am mai citat mai sus: “Cum poti sti ca ai dreptate, cand tu esti singurul tau judecator?”

  7. Andra spune:

    vaaaii!!!nici nu ma gandesc la acest lucru .niciodata nu o voi face .si cand spun niciodata asa este…sunt o tipa optimista si adooorr viataaa!!!<3

    • George spune:

      ma bucur pentru tine, transmite acest impuls optimist si celor din jur. te mai astept pe aici, sa dai o mana de ajutor. multumesc pt comment.

    • corneliurotar spune:

      Andra, problema suicidală nu e la optimişti din fire…oamenii care după cum spui tu adoră viaţa…ci la pesimişti, deşi s-ar putea ca din unele motive să aibe şi optimiştii astfel de gesturi

  8. Andra spune:

    vorbesc despre sinucidere.cand spun ca nu o voi face niciodata…si foarte dragut din partea ta sa asculti problemele celorlalti.:)

  9. marry_ll spune:

    ceea ce zici este pe deplin adevarat…insa ai uitat un caz.sinuciderea si in cel mai `nefericit` caz ,tentativa,este mai nou un trend.Multi tineri incearca si altii reusesc,pentru simplu motiv de a se incadra intr-o categorie .Desi nu au probleme,creaza acel fenomen cauza-efect.Mai bine zis isi fabrica `depresii` pe motive neintemeiate avand ca efect sinuciderea(ajutorul suprem de rezolvare a problemelor). Ziceai ceva de sinuciderea melancolica…la baza ei,asa cum ziceai si tu,este bazata si sustinuta de depresii puternice.Din proprie experienta,depresiile,oricat de puternice si dureroare ar fi ele.pot fi depasite si asta doar cu ajutorul celui in cauza…a nimanui altcuiva…asa ca pentru cei care au drept scuza aceste depresii,sa-si analizeze mai bine situatia si sa incerce sa treaca peste…e realizabil…

    • George spune:

      marry, daca “ajutorul celui in cauza” inseamna participarea lui la solutia problemei, ai dreptate. daca n-ar fi asa, repet ce am zis si altuia mai sus: cum poti sti sigur ca te-ai “ajutat singur” suficient de bine, cata vreme personalitatea ta e afectata?(vorbesc in general, nu de tine). nu e normal sa ma gandesc ca e nevoie de cineva “din afara”, obiectiv, cu o parere corecta, sa ma evalueze? in cazul acesta intervine Dumnezeu, care e intodeauna “obiectiv” cel putin atat cat putem noi intelege acest concept. multumesc pt comment. apreciez.

      • marry_ll spune:

        obiectiv poate fi si cel in cauza,daca are destula tarie de caracter…si da la asta ma refeream.bineinteles ca Dumnezeu e singurul care ne ajuta dandu-ne acea putere de a trece peste…si nu ai pentru ce…si…bravo tie,esti un om de nota 10

  10. The_thorn_birds spune:

    nu am gandit deloc la sinucidere atunci cand am scris acea insemnare…era cu totul si cu totul altceva…
    cat despre sinucidere(daca imi este permisa o parere),cred ca este cel mai rau lucru pe care ti-l poti face…si cred ca in momentul in care ajungi sa te gandesti la sinucidere,devii cel mai aprig dusman al tau….
    iar asta este cum nu se poate mai trist….
    as mai avea o opinie despre un alt fel de sinucudere
    cea asistata,eutanasia….
    pana de curand…hmmm… nu am facut nici o diferenta intre una si cealalta …
    doar ca viata m-a pus in fata unei situatii… o foarte buna prietena,a cerut asta in instanta,e foarte bolnava iar durerile sunt de neimaginat…. ei bine,desi nu credeam sa spun asta vreodata,am spus-o totusi…..
    ”daca asta te face fericita si te elibereaza,atunci macar moral(pentru ca mai mult nu pot face) eu te voi sustine….”
    suferinta face din oameni altceva decat sunt ei in mod firesc….
    multumesc pentru ca m-ai primit in ”casa” ta si pentru ca am avut ocazia sa explic ceva mai clar acele cuvinte puse de mine acolo!
    multumesc si pentru ca am avut posibilitatea de a-mi exprima parerea,poate nu cea mai buna,dar e a mea…..

  11. The_thorn_birds spune:

    nu m-am gandit la sinuncidere cand am postat acea notita in jurnale…. nicidecum…din contra as putea spune,era doar un altfel de a face o declaratie…
    nu cred (daca imi este permisa o parere) ca sinuciderea este o solutie pentru oameni…cand ajungi sa te gandesti la sinucidere,devii cel mai inversunat dusman al tau…iar asta este cel putin inuman…
    pana ieri,nu m-am gandit niciodata la o altfel de sinucidere…
    cea asistata,eutanasia…
    am o buna prietena,foarte bolnava,a carei viata se rezuma la dureri cumplite…
    tocmai mi-a spus ca a cerut tribunaluilui suprem sa primeasca acordul pentru eutanasiere…
    in prima faza,am fost socata…apoi,am inteles,durerea e atat de mare incat o dezumanizeaza…
    am hotarat sa ii fiu alaturi (moral,pentru ca mai mult nu pot face) sa ii aprob hotararea ,sa o sustin pana in ultima clipa…..daca asta e calea sa se elibereze,sa ii creasca aripi, atunci nu pot decat sa o las sa plece…

    • George spune:

      Daca nu as cunoaste parerea lui Dumnezeu as tinde sa iti dau dreptate, sa fiu “uman”, dar indiferent de situatie decretul lui Dumnezeu ramane acelasi: nu avem dreptul sa ne luam viata, iar cine face acest lucru, culmea, pentru a scurta niste suferinte de cateva luni, un an, va suferi vesnic in iadul despre care Biblia spune ca “a fost pregatit pentru diavolul si ingerii lui”. Ne doare suferinta altora, dar acceptarea sinuciderii sau a eutanasierii, departe de a fi un “ajutor”, este de fapt o adancire vesnica a acelei suferinte.
      Daca am privi suferinta din perspectiva lui Dumnezeu, daca am sti ca viata asta este doar antetipul uneia viitoare nu am mai privi viata din pespectiva sinuciderii. Ce-mi spui tu despre prietena ta este dovada necredintei si, de aici, a inutilitatii vietii umane. Nu neaga nimeni suferinta, Cristos Insusi a suferit, cu atat mai mult, nici macar suferinta peste masura de mare nu trebuie sa reprezinte motiv de sinucidere.
      Vorbeste-i mai degraba despre Cristos si suferinta Lui, pentru ca nu e nimic “moral” in a incuraja astfel de practici. Daca e sa alegi cativa ani de chin comparativ cu o vesnicie de chin, ce ai alege? N-am un raspuns la problema ei, cu atat mai mult cu cat nu stiu motivul pt care sufera, dar nu as incuraja asta.

  12. The_thorn_birds spune:

    am comis-o? nu am inteles prea bine cum sunt treburile pe aici…
    imi pare rau

  13. Cristina spune:

    “oricum mori ,de ce sa te sinucizi?”

    • George spune:

      Buna intrebare. Problema noastra a oamenilor cand e vb de moarte este faptul ca nu detinem controlul asupra ei sau mai bine zis, nu detinem controlul asupra vietii in totalitate. Putem sa facem multe lucruri in viata, vrem cu toata sfortarea sa dovedim ca suntem “independenti”, ca putem detine controlul. “Testamentele” dinainte de moarte sunt dovada ca, daca ar fi posibil, am vrea sa controlam lucrurile chiar si dupa plecarea noastra. Un fel de a ne agata de o himera. Sinuciderea este o forma de independenta dusa la extrem, genul de independenta care, desi duce subiectul la autodistrugere, il face sa simta iluzia trecatoare a “libertatii”. Chiar daca este un paradox, nu exista libertate decat intre limite. Din aceasta cauza casele noastre au pereti, din aceeasi cauza avem garduri si tot din aceeasi cauza ne imbracam (si exemplele ar putea curge la nesfarsit). a nu avea limite inseamna sa permitem sa fim jefuiti, furati de lucrurile noastre si de propria intimitate si personalitate. Pentru cei care vor libertate absoluta…incercati sa faceti dus in piata, sau sa dormiti in strada sa va vada toata lumea, sa tineti usa la toaleta deschisa larg in timp ce folositi rolul ei, dar sa fie persoane necunoscute prin preajma, seara cand apeindeti lumina sa nu trageti perdeaua de la geam, ci sa lasati sa se holbeze in casa oricine etc.

  14. The_thorn_birds spune:

    George,da,ai mare dreptate,Cristos a suferit…a suferit mult,pentru noi toti…si totusi…nu cred ca mai este nimeni destul de puternic sa poata indura durerile Lui…
    iar felul in care percepem durerea e o chestiune personala,care tine de o anumita limita personala… si mai e inca ceva… teama de dezumanizare….
    Cristina,da,oricum mori,de ce sa mai fie nevoie sa suporti in plus niste dureri? dureri care nici macar nu te lasa sa te bucuri de fiecare zi care trece,din contra,dureri care te fac sa te rogi”Doamne,sfarseste-ma odata!”
    pentru asta sa traiesti? sa te rogi sa mori?
    nu mi se pare cea mai buna sau mai frumoasa viata….
    ca sa ajungi sa faci asa ceva,sa ceri in instanta acest drept,cred ca inseamna ca ai ajuns la capatul suportabilitatii..
    si e de admirat ca nu faci asta singur,ci intr-o forma permisa de lege,iar in unele tari chiar si de Biserica

    • George spune:

      ca sa ceri in instanta acest drept, poate fi si un mod de a crede ca e “altceva” decat sinucidere si ca poate Dumnezeu va fi ingaduitor intr-o astfel de situatie. indiferent de legea care permite asa ceva si de “Biserica” ce isi asuma neghiobia de a stabili criterii in locul lui Dumnezeu, in privinta aceasta nu exista exceptii de la regula. Dumnezeu nu isi imparte slava cu nimeni, iar in aceasta privinta, a vietii si a mortii, El ramane Stapanul. Apostolul Pavel le spune crediciosilor care se confruntau cu tot felul de persecutii (erau aruncati la lei, arsi de vii, taiati in doua cu ferastraul etc) ca “suferintele din veacul de acum nu merita puse la un loc cu slava viitoare pe care DUmnezeu o va da celor ce au rabdat pana la capat”. E adevarat ca aici vorbim de credinciosi, oameni care tocmai datorita credintei nici n-ar indrazni sa se gandeasca la optiunea falsa a sinuciderii. Indeamna pe aceasta prietena a ta sa strige la DUmnezeu, dar nu pentru a-L acuza. Suntem prea minusculi sa ne permitem asta, indiferent in ce situatie suntem. Si daca ai ocazia sa stai mai mulot cu ea, citeste-i din Biblie. Citeste tu insuti, cu siguranta vei avea alta parere. gandeste-te: e in joc vesnicia prietenei tale si, de ce nu, a ta. Nu va jucati cu eternitatea sufletului vostru. Cristos spune: “Ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?”. Uneori suntem atata de departe de credinta ca nici nu ne imaginam lumea “de apoi”. ne strange dracul si ne ingramadeste in lumea asta si ne pacaleste ca aici e totul. Nicidecum.

  15. The_thorn_birds spune:

    George,e un dialog care ar putea continua la infinit…tu deja mi-ai pus o ”eticheta” ..
    e aproape ca o insulta…
    crezi despre mine ca sunt departe de Dumnezeu..
    nimic mai neadevarat…
    eu spre deosebire de tine cred ca Dumnezeu nu exista pentru a ne pedepsii in viata asta …
    cred ca exista sa ne vegheze
    cred ca exista ca intr-o zi sa ne cheme la judecata..
    si abia atunci vom plati
    o data,doar o singura data…
    nu de mai multe ori…
    nu si in viata asta si in cea viitoare…
    cred cu tarie ca Dumnezeu e bun
    si cred ca daca a lasat sa existe si aceasta varianta,cea a eutanasiei,a lasat-o tocmai pentru ca unii oameni sa se poata ridica mai lesne si mai curati la el
    acesta este ultimul meu comentariu pe acest subiect
    multumesc ca m-ai ascultat si ca mi-ai permis sa imi spun parerea
    si George,sincer,chiar iti doresc sa ai parte de vesnicia ta….
    o ultima intrebare…
    de ce esti aici,pe net si nu esti in Afganistan, ca in numele credintei pe care o poti impartasi acelor pagani, sa te lasi martirizat de o bomba,in locul unor copii care nu au nici o vina ca traiesc un razboi? cum spuneai ca zicea Apostolul Pavel?…
    multumesc!

    • George spune:

      daca la tine “a pune eticheta” inseamna ca sunt ferm, atunci ai dreptate. nu pot fi de acord cu conceptia conform careia fiecare poate sa faca ce vrea, ca oricum “totul e relativ”. a crede in Dumnezeu inseamna sa ii dai intaietate in ceea ce spune si sa consideri ceea ce spune El ca litera de lege; nu ne tragem de sireturi cu El. iar cine o face, ala nu crede in Dumnezeu ci intr-o imagine a unui “dumnezeu” marunt, neajutorat, un zeu incurcat cu dorinte si idei umane pervertite. imi pare rau, asta nu corespunde cu Dumnezeul crestinismului biblic.
      ultima parte a comentariului tau nu e decat o dovada in plus ca daca L-ai vedea pe Dumnezeu I-ai trage doua peste ochi. intrebarea nu era de ce nu sunt eu in Afganistan, ci de ce ingaduie Dumnezeul meu acest lucru. intreaba-L! cu siguranta iti va rasounde. dar cauta-i raspunsurile acolo unde trebuie: in BIblie. cauta-L acolo unde trebuie.
      nu te supara pe mine pentru rasopunsurile mele directe; sunt destui pampalai in lumea asta care nu stiu ce e cu ei, n-as vrea sa ingros randurile. prefer sa ma urasti stiind ca ti-am spus adevarul, decat sa iti fiu simpatic, dar sa te fi mintit.

  16. maria spune:

    Bună George.
    Am aflat de site’ul tău în seara asta şi nu mă pot abţine să nu îţi scriu. E putin spus minunat; e de’a dreptul incredibil ceea ce faci. Felicitările mele!
    Trebuie să recunosc că mi’ar plăcea şi mie foarte mult să fac ceea ce faci tu. Nu de dragul de a copia. Departe de mine gândul ăsta. Dar simt că asta e chemarea mea. Să ajut! Să aduc zâmbetul pe chipul celor fără speranţă.
    Dumnezeu, căruia amândoi îi slujim, să te binecuvânteze!
    O săptămână minunată!

    maria (:

    • George spune:

      Iti multumesc foarte mult pentru incurajari. Din pacate tinerii cu astfel de probleme nu cauta site-uri ca ale mele, care aduc speranta si rezolvare. E o chestiune de cand omul: ne place mai degraba sa mergem de la umar la umar si sa ne plangem starea, ne place sa fim in centrul atentiei; devine aproape o obsesie. Majoritatea din cei care vor sa se sinucida, vor de fapt atentie. Dar in cautarea lor dupa atentie, uita deseori ca a avea atentia cuiva nu trebuie sa devina un scop in sine, ci doar modul in care sa gasim ulterior rezolvarea.
      Daca zici ca iti place sa ajuti, as vrea sa colaboram in aceasta directie. Nu e vorba sa ma copii pe mine, ci sa ma ajuti pe mine. Mi-ar face o deosebita placere sa am un colaborator, un ajutor.

  17. maria spune:

    Buna George.
    Mulţumesc pentru răspuns.
    Ar fi o bucurie enormă pentru mine să ajut şi implicit să te ajut. Asta în limita timpului disponibil. Bănuiesc că tu vezi adresele de mail. Îmi poţi scrie acolo.
    O zi bună! :)

  18. alessia spune:

    Sa ma sinucid…as vrea dar nu am curaj.sunt prea lasa sau poate prea naiva..ma gandesc lasa ca poate maine o sa fie bine… sh “maine” e si mai rau.Ma trezesc dimineata cu gandul ca…o sa fie din nou o zi infernala.In fiecare zi trebuie sa traiesc cu aceleasi ganduri: ca ambii parinti sunt foarte bolnavi…ca mereu sunt bolnava sh fiecare doctor imi pune alt diagnostic,ca am devenit o incapabila,ca se simte lipsa banilor extrem de mult,ca stau in gazda departe de casa,ca, creste in mine o ura si o rautate atat de mare cu fiecare zi care se scurge, ca scoala e praf,ca parintii sunt dezamagiti de mine.ca am luat-o pe un drum gresit,ca ultimul iubit m-a folosit si si-a batut joc,ca pentru el am renuntat la tot madrie,demnitate…ca am devenit exact cine ziceam k nu o sa ajung,o carpa;)…si dupa se incheie ziua:) acum sa-mi zica sh mie cineva pentru ce m-as mai trezi a 2 zi? sa o iau de la capat? nu mersi! intr-o zi o sa-mi fac curaj sh o sa “sar”.. bye bye

    • George spune:

      alessia, multumesc ca ai trecut pe aici. continua sa pastrezi legatura cu mine. iti voi trimite cartea. fii binecuvantata!

  19. silviu spune:

    sal geo …pai ce sa zic ?! doar ca as mai vrea sa vad cateva din raspunsurile tale

  20. Alyna spune:

    imi doresc sa mor…:( ma simt atat de singura…:( am gresit fata de persoanele pe care le iubesc…nu le mai pot aduce inapoi…:(…poate ca acolo Sus nu voi mai fi singura…:(

    • George spune:

      ce vrei sa faci nu e solutia la ceea ce s-a intamplat, indiferent ce. te rog scrie-mi in email. asculta interviul din acest blog…apoi hai sa vorbim. te rog scrie-mi.

    • corneliurotar spune:

      Alyna, natura unamă prin definiţie e dispusă la a greşi, la a păcătui..în păcat am fost zămisliţi şi plata păcatului e moartea dar nicidecum sinuciderea…Dumnezeu e Cel care ţi-a dat viaţa şi El îi va spune inimii tale când să nu mai bată…nu eşti singura, draga mea care a greşit…probabil alţii au greşit faţă de tine…e deajuns un simplu şi sincer îmi pare rău, te rog iartă-mă. Dacă ai pierdut pe cei care i-ai iubit, e într-adevăr dureros dar nu justifică un astfel de gest. Toţi pierdem în viaţa asta mai devreme sau mai târziu…ne pierdem părinţii, uneori fraţi sau surori, viaţa e crudă şi totuşi frumoasă…paradoxal nu? Suicidul e singurul păcat pe care Dumnezeu nu ţi-l poate ierta, pentrucă nu are cum draga mea…nu poţi să zici Doamne iartă-mă pentru ce voi face să comiţi gestul şi totul va fi bine…ci trebuie să zici Doamne iartă-mă pentru ce am făcut, astfel dar după ce vei muri degeaba vei cere iertrare…iertarea nu va mai fi acordată nimănui după moarte. Acel Sus la care te referi, luându-ţi viaţa va fi de fapt jos. Crede-mă ştiu cât e de greu…îţi vorbeşte deschis unul care s-a luptat cu astfel de gânduri…am fost la un minut de sinucidere şi singurul gând care m-a ţinut în viaţă a fost acesta: dacă dacă fac un astfel de gest voi fi despărţit de El, de Dumnezeu pentu totdeauna…nu cred că îţi doreşti un astfel de lucru…continuă să comunici cu noi şi mai ales cu George, continuă să lupţi şi roagă-te, nu renunţa…negrul care îl vezi acum se va transforma în roz, cum s-a transformat şi pentru mine

  21. Alyna spune:

    va multumesc din suflet ca mi.ati raspuns :-<:(

  22. Alyna spune:

    am numai ganduri negre…care ma urmaresc…si nu imi dau pace…ma trezesc cu ele in gand…le visez….vad numai partea goala a paharului…si imi pare rau…pt ca eram altfel…acum sunt un om trist…cred ca m.am departat de Dumnezeu…si mi.am pierdut calea…imi doresc sa fiu iar langa El…cum eram inainte:(:( ca atunci nu ma simteam singura:(

  23. corneliurotar spune:

    Alyna,
    Ştiu cum e cu gândurile negre, acelaş lucru mi sa întâmplat şi mie, pesimismul e o reacţie normală ţinând cont de circumstanţe. Să presupunem că te-ai depărtat de Dumnezeu…El nu s-a depărtat de tine, El încă te iubeşte…printre miile de şoapte care te cuprind ascultă susurul blând a glasului Lui. Calea o poţi regăsi, şi El doreşte să Te alături din nou Lui, Domnul te aşteaptă…dacă simţi nevoia…scrie-mi la adresa de mail pe care ţi-am dat-o şi spune-mi povestea ta…

  24. mada spune:

    buna. cand ajungi la astfel de lucru e logic ca ceva se intampla in viata ta. eu am patito si acum in momentul asta incerc sa ma descarc prin scrierea unor cuvinte. de multe ori chiar as avea nevoie de un pshiholog. mereu sunt trista mereu suparata si plictisita. chiar nu stiu ce sa mai fac. m-am saturat de prieteni familie si respingerea de catre persoanele iubite. eu chiar as face acest lucru dar mie chiar imi este mila de familia pe care o am. nu stiu daca or sa sufere. nu pot sa fiu optimista.

    • George spune:

      mi-ar placea sa discutam mai multe. nu dispera, si alunga din mintea ta aceste ganduri; nu foloseste nimanui sinuciderea ta. din contra, dauneaza. vreau sa vb cu tine. stai pe aproape. ma gandesc la tine, ma rog pentru tine.

  25. corneliurotar spune:

    mada,
    Din motive tehnice George nu poate intra deocamdată pe internet…te rog contactează-mă pe mine la adresa de mail happybein1900@yahoo.com. Haide să vorbim, spune-mi ce te apasă. Haide să găsim o soluţie. Vreau să te ajut să treci peste acest episod din viaţa ta.

  26. Anonym spune:

    Domne nu stiu daca zic cele mai potrivite lucruri dar sincer iti zic te respect din toata inima pentru ajutorul ce vrei sa-l oferi. Iti urez tot binele din lume si, Dumnezeu fie cu tine!

    • George spune:

      iti multumesc mult pentru aprecieri si incurajari. te rog sa revii oricand doresti pentru ca impreuna sa facem ceva bun pentru tinerii care se confrunta cu astfel de probleme.

  27. alina spune:

    vreau sa mor nu mai pot trai fara el…il iubesc prea mult…kum sa fac???k mie frik…

    • George spune:

      nu vreau sa crezi ca as fi usuratic cu situatia in care te gasesti. faptul ca am deschis acest blog dovedeste ca imi pasa. imi pasa de tine si de toti aceia care treceti prin astfe de stari si situatii, pentru ca stiu ce inseamna. am,insa, o veste pentru tine, o veste buna: viata ta nu s-a terminat la el, la acel baiat.
      nu stiu imprejurarile care te-au desparit de el, dar tu trebuie sa te ridici din starea in care esti, sa te imbarbatezi si sa mergi mai departe. valoarea ta nu depinde decat de Dumnezeu, nu de un om, oricine ar fi acela. nu face vreun gest pe care sa-l regreti, nu ajuta nimenui faptul ca vrei sa mori. tu trebuie sa traiesti si sa treci peste toate aceste lucruri. roaga-te lui Dumnezeu si spune-i in ce situatie te afli, El stie prin ce treci. ia-L pe El de ajutor.

  28. anonim spune:

    Cred ca sinuciderea nu este o solutie. Pentru ca nu aduce nimic bun.

  29. anonim spune:

    Am incercat si eu sa ma sinucid. Dar nu e usor daca stai putin sa te gandesti.
    Parerea mea e ca cei care se sinucid , se sinucid din cauza problemelor fie ele de orice natura.
    Vor efectiv sa scape de probleme si facand acest gest cred ca vor evada. oo cat se mai inseala oamenii.
    Nu stiu in ce credeti voi. dar eu ma crescut intr un mediu religios. ca urmare cred ca exista iad si rai.
    Asa cum am zis am vrut sa ma sinucid….dar in pragul mortii mi am pus o intrebare. Daca imi voi luat viata voi scapa de aceste probleme care le am ? NUU. De ce ? Pentru ca odata ce iti iei viata (asta cred eu) te duci in iad. Nu faci alt ceva decat sa lungesti etern suferinta.
    Asa ca pentru mine nu exista mai grea povara decat sa stiu ca daca traiesc sau daca ma sinucid imi prelungesc suferinta. Va puteti imagina ca prin ce trec uneori? Cineva zicea ca suntem condamnatii la existenta.
    Pot sa ii dau dreptate.
    Sinuciderea…o solutie? NUU…pentru ca nu aduce nimic bun (chiar daca nu ar exista iad) . Solutia este sa incercam sa depasim situatia oricat de grea ar fii iar cand nu putem , nu putem asta e dar niciodata sa nu renuntam. Pentruca daca renuntam atunci nimeni si nimic din lumea asta ne va ajuta sa depasim probleme. Vorbesc din experienta. Este greu sa depasesti o problema. Dar vb aia incercarea moarte n-are. Asa ca succes !!!
    P.S:
    Am vrut sa las acest mesaj in primul comment dar am ezitat. in fine nu tarziu.

    • George spune:

      Da, foarte interesant…la un moment dat am crezut ca ai spus tot numai o fraza…dar ai deschis foarte bine ideea…
      Vreau sa iti spun ca esti intr-o situatie buna. Situatie buna adica faptul ca stii macar ca sinuciderea nu e o solutie. Esti convins de asta. De aici si pana la a gasi adevarata solutie e doar un pas. Nu esti departe de ea.
      De pilda intr-una din situatiile cand Cristos se afla pe pamant cineva vine la EL si il intreaba ceva, o intrebare care avea in sine si raspunsul. Atunci EL ii zice: “Tu nu esti departe de Imparatia lui Dumnezeu”. Tragicul situatiei era faptul ca nici in ea nu se afla. Nu era departe, dar nici inauntru nu era. E cam ca si cum intr-o zi friguroasa sa stai sa tremuri afara in curte si sa nu intri in casa la caldura.
      Te rog citeste “De ce sunt pe acest pamant”, din blog si spune-mi o parere dupa ce citesti. Are legatura cu ceea ce gandesti si tu?
      Multumesc.

  30. david traistaru spune:

    SINUCIDEREA NU ESTE O SOLUTIE!!

    Este scris: “Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20).
    Evanghelia dupa Ioan 3:16: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”.

  31. NicuMeister spune:

    George, faci o treaba bună. Când ti-am citit comentariul de pe blog si am văzut numele blogului, primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost că esti un fel de EMO care încurajezi suicidul şi dai, te miri ce soluţii… M-am înşelat! Facem schimb de link-uri?

    • George spune:

      sincer habar n-am cum se face “schimbul” de care vorbesti. raspunsul, insa, e pozitiv. doar trebuie sa imi explici cum.

  32. NicuMeister spune:

    Eu voi trece adresa ta sau bannerul tău la mine pe blog pentru a fi cunoscut şi vizitat de mai multă lume şi tu vei face acelaşi lucru cu adresa mea de blog.(link =adresă)

  33. laura spune:

    mey…mi’e mi se pare cea mai simpla varianta cu sinucisul…k doar dk nu mai ai pt ce trai in viatza astha….cine jtie..poathe ajungi in cerurui j vei fii in ingeras…sau pothe un draq..dar na..!!…dk viatza e data sa o traiesti..j dk uh nu vrei astha e singura solutzie..”sa mori”…dar na poathe nu e bn sa mori…cn jtie…gandestete mult inainte de a te sinucide…k dk itzi ei viatza….mort vei ramane..nu potzi inviia in veci j pururi….avetzi griga cum va jucatzi cu viatza astha de rahattttttttttttttt………..

    • George spune:

      laura…sinuciderea nu te poate duce “in ceruri si vei fi un ingeras”. Pe langa faptul ca oamenii nu vor fi ingeri niciodata, nici mort “pururi” nu vei fi. Moartea e doar o trecere in adevarata viata. Daca asta de aici ar fi singura viata majoritatea oamenilor ar fi nedreptatiti. Trebuie sa fie o alta viata unde lucrurile se echilibreaza, unde nedreptatea de aici va fi “raplatita” ca si binefacerile dealtfel.
      Daca privim in pamant, viata asta nu are nici un temei, dar daca privesti in sus, la Dumnezeu, ea are tot rostul. De acolo incepe cautarea noastra, de la Dumnezeu, altfel ajungem in cine stie ce fundaturi.

  34. Nu conteaza spune:

    Buna,sincer de multe ori m-am gandit la sinucidere,chiar si in acest moment.Sinucidere din cauza familiei,din cauza familiei nu am prieteni adevarati,nu pot sa vorbesc cu nimeni,nu ma intelege nimeni.In fiecare zi sufar…tot timpul ziceam ca o sa ma sinucid dar imi era frica…imi era si inca este frica de ce se va intampla dupa…imi este frica de Dumnezeu…dar cred ca o sa o fac pana la urma…
    Mi-e frica sa ma duc la un psiholog…
    In fiecare zi ma simt tot mai prost…Puteti sa ma ajutati va rog?

    • George spune:

      O sa vb pe mesenger. Nu face un gest de care sigur vei regreta vesnic. Exista solutie si nu oricare. Nu esti singurul care ai probleme, viata are si astfel de situatii. Daca totul ar fi roz, cred ca ne-am sinucide de plictiseala. Asa suntem noi, permanent nemultumiti.
      Ma bucur ca ai ajuns pe acest blog. Nu sunt expert, dar am trecut prin probleme asemanatoare si stiu cu ce se mananca. Abia astept sa vb. Capul sus!

  35. Alexandra spune:

    Numai pot. imi doresc atat de tare sa mor ca de la un timp imi caut pastile prin casa ca sa le iau….si totul numai din cauza parintilor care niciodata nu ma inteleg…mai ales mama care nu ma lasa sa ies afara din casa si tipa toata ziua la mine si ma face curva si in toate felurile…in fiecare zi stau si plang si in dimineata asta m-am trezit si mai trista … vreau sa mor! nu mai suport viata asta:(((

  36. Aspie spune:

    Salutari ! Ma gandesc de multa vreme la sinucidere, dar inca reusesc sa o aman. Nu stiu pentru cat timp, treaba asta dureaza de multi ani, iar in ultimele luni e din ce in ce mai greu. Povestea e mai lunga, de cand ma stiu m-am simtit diferit de ceilalti. Cu inaintarea in varsta m-am departat din ce in ce mai mult de lume, si asta cu orice pret. Am reusit sa intru la o facultate, dar dupa doi ani mi-am dat seama ca locul meu nu e acolo. Am vrut sa renunt, dar pana la urma m-am dus si am terminat-o, apoi a urmat un master, apoi inscrierea la doctorat. Am avut ocazii de studii si calatorii in strainatate, dar am refuzat de fiecare data – simteam ca se asteapta de la mine mai mult decat pot, ca eu sunt mai prost decat ceilalti, ca ma voi face de rusine. Pana la urma am renuntat la doctorat chiar inainte de finalizarea tezei. Si am ramas in tara si lucrez pe un salariu maruntel. Desi am avut ocazii de a castiga intr-o luna cat castig acum intr-un an (fara exagerare), nu m-am simtit capabil pentru posturile respective. Au fost cateva femei in viata mea, dar nu credeam ca vor fi fericite cu mine, nu le-am putut lasa sa-si lege viata de a mea. Pana la urma s-au departat si si-au vazut de viata lor. Asa ca, la patru decenii de viata, n-am familie, n-am prieteni, n-am cariera, n-am bani, n-am locuinta. Si inca nu asta e problema. Problema e ca, indiferent ce oportunitati ar mai aparea in viata mea, ma voi simti mereu nevoit sa stau deoparte, ca si pana acum, pentru ca sunt mai prost decat toata lumea si nu sunt in stare de nimic. Se pare ca reusesc, cumva, sa atrag lucruri bune in viata mea, dar pana la urma abandonez, ma dau la o parte de fiecare data, ma declar singur invins – si asta doare, mult. Dumnezeu mi-a dat, dar nu mi-a bagat in traista; iar eu, singur, n-am fost in stare de a ma bucura de ceea ce am primit. E ca si cum ai arata unui copil felurite jucarii minunate, apoi le dai altora. Atunci ce rost are sa supravietuiesc zilei de azi ? La ce sa astept ziua de maine ? Pentru o noua renuntare ? Nu ! Nu mai am nici un hobby, nici-o ambitie, nu ma mai intereseaza nimic, nu tin la nimic, nu mai am nici-o iluzie, nici-un vis. Doar sa pot sta deoparte, sa nu mai vad pe nimeni, sa nu mai stiu de nimeni, sa-mi gasesc un loc izolat unde sa traiesc singur cate zile voi mai avea. Dar pentru asta ar trebui niste bani, bani pe care nu-i am (nici pe-aproape). Asa ca intervine a doua optiune, adica sinuciderea. E adevarat, nu am nici-o garantie ca asta va rezolva problemele, dar sunt sigur ca nu exista nici-o sansa ca in viata mea sa vina zile mai bune. Ma poate contrazice careva ? A, sa nu uit: as alege postul (“greva foamei”) pana la moarte, se pare ca este singura cale de sinucidere acceptata de unele religii (si n-as vrea sa ma pun rau cu Cel de Sus), numai ca dureaza prea mult si n-am unde sa ma retrag atata timp. Acesta e motivul pentru care mai aman, desi sunt zile in care tare sunt tentat sa nu mai stau pe ganduri si sa apelez la o cale rapida – dar nu azi. Sunt curios sa vad raspunsul (raspunsurile) dumneavoastra. Sunt curios sa vad daca este in stare cineva sa gaseasca macar un motiv pentru care viata mea merita traita. Eu nu reusesc sa gasesc. Iar daca n-am gasit, inseamna ca nu exista. Asta e !

    • George spune:

      Iti multumesc ca mi-ai scris. Va trebui sa te dezamagesc putin sa iti spun ca daca eu as considera ca am solutia problemelor tale, ar inseamna sa fiu ignorant si nebun. Eu insumi am avut probleme si nu mi le-am rezolvat singur ca si cand in mine insumi s-ar gasi solutia.
      Dar nu pot sa nu fac remarca ca tot ce ai spus pana acum are un singur centru de referinta: tu. Te invarti in jurul sinelui tau si afirmi apoi ca viata ta n-are rost. Ai dreptate cata vreme te uiti la tine. In tine insuti nu poti gasi sensul. Esti ca o barca pe o mare infuriata. Farul de pe malul stabil e cel care iti da directia, adica ceva din afara ta, superior tie si starii tale.
      Crede-ma ca intre sinucidere si varianta “nu exista nici o sansa ca in viata mea sa vina zile mai bune”, eu as alege-o pe cea din urma. Dintr-un motiv simplu: daca te inseli in ce priveste sinuciderea, nu mai ai nici o speranta, faptul e consumat; daca te inseli in privinta celei de-a doua ramanand in viata, sunt toate sansele ca ceva extraordinar sa se intample in viata ta. Fii intelept, sinuciderea nu e solutie.

  37. AnA spune:

    Dl George eu am de ce sa ma omor.Mama mea este de nastapanit nimeni nu poate vorbi cu ea si mai ales trebuie neaparat sa fac ce trebuie ea sa imi cumpar ce zice ea….Sau alta varianta sa plek deacasa sa fuuuug si sa nu mai vin delok sau sa ma indop in pastile si sa cad pe podea si acolo sa raman….Poate ai cum sa ma ajuti.Multumesc!!!

    n Ana,13 ani

  38. Florin spune:

    Am 27 de ani si am o viata fara noima, fara sens, fara tel, fara sa vad unde merg , fara sa vreau sa merg undeva, fara nimic in ea.Stiu ca sunt egoist pentru ca stiu ca sunt oameni care tin la mine si ma iubesc (mama, fratii), dar e vorba despre mine si ce simt eu, iar eu sunt dezamagit, de mine.Am incercat foarte mult sa reusec in viata, de la terminarea liceului am tot incercat, dar nu am reusit cu toate sfortarile mele nu am reusit.Triesc(traim) intr-o lume foarte materiala, in care toti in jurul meu reusesc, reusesc pe un plan, plan social, economic, sentimental, iar eu sunt incapabil, incapabil sa reusesc in vreo unul din ele.Stiu ca ceea ce am eu se numeste depresie, pot privii lumea foarte obiectiv, chiar si pe mine, si pot vedea ca sunt inutil, inutil sub orice standard ai privi.
    De vreo 3 ani am inceput sa am ganduri de sinucidere, poate nu chiar de sinucidere pt ca ce mi se pare si mai cretin decat o viata inutila este o moarte inutila.Dar sa ma gandesc, sa imi doresc un sfarist, asta sau sa ma refugiez in lumea drogurilor, care mi se pare o varianta la fel de buna.
    Am intrat pe siteul tau vazand ca mai sunt persoane care au “probleme” asemanatoare, deci nu vreau sa te jignesc cu absolut nimic, sunt o fire foarte blanda caruia nu ii place sa faca rau, dar vreau de pe acum sa iti spun ca eu nu cred in divinitate catusi de putin, deci eu nu am acest block despre pedepsa ce ar putea urma

    • George spune:

      Florin, ma bucur ca ai trecut pe aici si ai avut curajul sa impartasesti o parte din problemele cu care te confrunti. Nu ma surprinde ceea ce imi spui, nu esti singurul care are astfel de stari si probleme, la fel cum nu esti singurul care, desi trece prin astfel de situatii si recunoaste ca nu are solutii, nu e dispus sa primeasca orice tip de ajutor. Esti (si sunteti) in situatia inecatului, care cu ultima rasuflare striga sus si tare ca nu accepta un colac de salvare care are o culoare care lui nu-i place. (Ar fi culmea!)

      Vreau sa intru si putin in ceea ce mi-ai scris si sa iti demomntez, cu ingaduinta ta, cateva idei:

      1. Spui la inceput ca “am o viata fara noima, fara sens, fara tel, fara sa vad unde merg, fara sa vreau sa merg undeva, fara nimic in ea”, ca apoi sa spui ca “pot privi lumea foarte obiectiv, chiar si pe mine, si pot vedea ca sunt inutil, inutil sub orice standard ai privi”. Banuiesc ca vezi ce am vazut si eu, anume ca te contrazici. Te contrazici in termeni, dar problema e ca te contrazici in practica, pentru ca, sincer, un om in situatia ta nu poate avea pretentia ca priveste lucrurile obiectiv.

      2. Ai zis: “Triesc (traim) intr-o lume foarte materiala, in care toti in jurul meu reusesc, reusesc pe un plan, plan social, economic, sentimental, iar eu sunt incapabil, incapabil sa reusesc in vreo unul din ele”. Imi pare rau, e tocmai ce iti spuneam mai sus, nu prea vezi lucrurile obiectiv, realitatea e ca UNII reusesc, in timp ce MAREA MAJORITATE nu. A face afirmatii de genul “toti reusesc, iar numai eu nu”…e exagerat.

      Cel mai interesant lucru care l-am remarcat la ceea ce mi-ai scris, si te rog sa imi dai voie sa o folosesc pe viitor este afirmatia: “mai cretin decat o viata inutila, este o moarte inutila”.

      Hai sa incepem discutia noastra sau corespondenta noastra de la aceasta afirmatie a ta.

      Sa nu imi iei in nume de rau critica mea…nu am nici cea mai mica intentie rea. Vreau sa vorbim si pe mess…

  39. Florin spune:

    Da…nu vreau o moarte inutila, dar asta mai mult dintr-o dorinta stupida ca viata mea sa nu fi fost una pana la sfarsit fara nici utilitate.
    Spun ca o pot privi obiectiv in sensu in care pot sa imi dau seama ca, totul vine din mine, totul e vina mea si a nimania altcuiva, asta stiu…si am incercat sa remediez asta, chiar am incercat sa imi schimb atitudinea, sa imi schimb modul in care privesc lumea, in care ma privesc pe mine, cum am zis am incercat din toate puterile.Dar nu am reusit, si asta ma facut doar sa imi dau seama cat de incapabil sunt.
    Cand spun ca “toti in jurul meu” au reusit pe un anumit plan, ma refer la toti pe care ii cunosc cu, care ma comparam, am pornit deodata, am avut aceleasi posibilitati si oportunitati toti, dar eu am fost cel incapabil sa fac ceva.Stiu ca exagerez cand spun “de ce mie…de ce eu”, dar pana la urma asa simt eu si nu pot sa gasesc nimic in motivele celor aflati in situatie sentimentala, economica si sociala asemanatoare cu a mea care sa ma linisteasca intr-un anumit fel.
    Defapt nici nu de ce scriu aici, pe langa faptul ca nu am sau imi e frica sa vorbesc, cu cineva despre ce simt cu adevarat, vreau nu stiu de ce sa demonstrez cuiva ca asa este cum zic eu, nu stiu nu stiu….

    putem vorbi si pe mess

    • George spune:

      Da, daca vorbesti de cei din jurul tau, cunostintele, posibil sa ai dreptate. Am scris insa un material tot aici in blog, “Sunt un nimeni”, in care am facut afirmatia ca atunci cand obisnuim, ca toata lumea, sa privim lucrurile din prisma materialului, intotdeauna vom descoperi ca n-am facut nimic, si asta de cele mai multe ori cand ne comparam cu altii.
      Apoi nu trebuie sa iti fie frica sa vorbesti cu mine. Nu ne cunoastem, tu poti afla din blog mai multe lucruri despre mine, dar eu mai putin despre tine. Deci ai motive mai putine sa te feresti de mine. NU cred ca e ceva ce ma mai poate surprinde la un om. Daca nu crezi, pune-ma la incercare.

  40. Lilia spune:

    Buna! am citit si eu cateva randuri din acest sait, ma bucur ca exista cine care are timp si rabdare pentru pentru cineva aproape pierdut. Eu sunt o persoana pierduta, sau mai bine zis aproape, imi caut singur ajutor , cate o data gasesc alta data nu. In acest moment doar atat vreau sa nu mai exist. nu as avea curajul niciodata sa ma sinucid, si nu asa as vrea sa plec din acesta lume, dar simt ca nu pot sa traiesc aici. am nevoie de ajutor nu de vorbe urate care si asa nu le mai suport. multa bafta tuturor in aceasta viata cate-o data prea straina pentru noi

    • George spune:

      Vreau sa continuam sa vb pe mesenger, varianta “nu merit sa vorbesti cu mine” sau “nu merita sa iti pierzi vremea cu mine” nu tzine! N-o fac nici de mila, nici ca ma plictisesc. Te rog sa ma apelezi pe messenger

  41. Cristian spune:

    M-am gandit si eu de cateva ori la sinucidere, dar am realizat ca nu-si are rostul. Am fugit de 2 ori de acasa din certuri prea multe intre parinti, bineinteles din cauza banilor. Mama a divortat de tatal meu tot din cauza banilor, acuma am alt tata, iar certuri, nu stiu ce sa mai fac.
    De la atatea certuri in familie nu prea am mai dat pe la scoala, am devenit ca un “lup singuratic”, tot ce fac, fac singur, prieteni…am, pot sa spun ca sunt singurii care imi alina uneori “bubele” care imi sunt in suflet.
    Am 18 ani, nu am avut fericirea cum unii o au si se bucura de zile saptamanii ca intr-o poveste.

    • George spune:

      Cristian, inteleg problemele prin care treci si nu incerc sa le minimalizez, dar asa cum ai spus si tu sinuciderea “nu-si are rostul, ea nu este solutie pentru problemele tale. In ce priveste fericirea, fiecare din noi o privim atat de diferit ca e greu sa o gasesti. Daca tu ai probleme in familie )divort, tata vitrteg etc) altii au parinti buni si au probleme asemanatoare, sau unii nu si-i apreciaza indeajuns sau altii nu au deloc. care e mai fericit dintre toti acestia? Vezi tu…asta demonstreaza ca problema majora nu este din ceea ce avem ca situatie sau nu avem la un moment dat. Ceva anume e stricat in fiecare din noi, si asta duce la tot felul conflicte, care par ca vin din imprejurari si situatii exterioare, dar nu e asa.

  42. markoo spune:

    In primul rand vreau sa salut toata lumea de pe acest blog. As dorii sa-mi spun si eu cateva din ofurile ce le am pe suflet…si din cauza carora ma adancesc mai mult si mai mult intr-o negura totala. In ultimii 2 ani am tot incercat sa gasesc solutii ,sa caut alte cercuri de oameni care sa aiba mentalitati diferite,oameni care sa stie cand sa fie langa tine cu o vb cu un sfat….dar nu am reusit,si astfel am reusit sa ma afund ope zi ce trece intr-o depresie psihica de neimaginat. Problemele mele se rezuma in mare parte la viata sociala. Cine stie,poate ca asta e soarta mea,aveam si eu o gandire sanatoasa inainte,imi placea sa cred ca Dumnezeu ne`a dat la toti o sarcina,dar se pare ca nu a fost chiar asa,si se pare ca nu toti suntem sortiti pt a popula acest pamant.Ce-l mai probail o sa am raspunsuri la acest mesaj,asemanatoare cu cele spuse de ce-i care au reusit sa vada dincolo de “masca” mea de om zambaret social…E greu ca cnv sa ma poata ajuta intradevar….vorbele nu prea mai au putere asupra mea,pentru ca am ajuns sa nu mai cred in cuvinte,pt ca ele sunt ce-le care ma-u adus in aceasta stare de deprim…Mi-as dorii in momentele acestea sa am intradevar pe umaru cu-i sa plang…Dar din pacate viata dispare la fel de repede precum ia fiinta! Nu stiu cat de bine am scris aici,si nu stiu cat de o sa intelegeti de bine ceea ce am incercat sa explic aici,si nici pe departe nu incerc sa cersesc compasiunea cuiva,pur si simplu simt nevoia sa ma exteriorizez.Sa-mi gasesc pacea interioara…..sa fiu precum soarele din`naintea furtunii. Multumesc pentru timpul acordat!!!!

    • George spune:

      markoo…ma bucur ca ai trecut pe aici, dar mai mult de atat, ma bucur ca ai putut sa ai curajul sa te deschizi. Inteleg prin ce treci, si cu siguranta multi din cei care “calca” pe acest blog traiesc sau au trait asemenea experiente negative.
      sfatul meu pentru tine, inainte de a vorbi pe mesenger, este sa iti faci timp sa citesti cate ceva din acest blog, inclusiv sa asculti “Interviu captivant”. E un mod in care vei putea citit si auzi si dintr-o alta perspectiva. In general sunt omul pe umarul caruia poti plange, ca sa folosesc expresia ta, dar din experienta iti spun ca acest lucru nu e intotdeauna suficient. Am intalnit si situatii cand oamenii pur si simplu voiau doar sa se planga, nu sa isi rezolve si problemele, preferau doar sa mearga “din umar in umar”. E un gest periculos, pentru ca el nu face altceva decat sa prelungeasca aceasta agonie, si sa dea doar impresia ca probblemele s-au rezolvat.
      Un lucru e clar: exista solutie la probleme de acest tip si nu numai de acest tip. Te avertizez insa ca nu e vorba de o pastila pe care o inghiti si care aduce fericirea. Vom vorbi pe messnger mai mult in cel mai scurt timp. Te rog ai grija de tine.

      • Markoo spune:

        Salut George,am citit ceva din articolele postate de tine inainte sa scriu pe site.Vreau sa spun ca si tu ai o poveste de viata destul de zbucimanta,ba cu bune ba cu rele…ce sa zic decat ca sunt placut surprins de cum ai reusit sa iesi usor usor la suprafata.Mi-as fi dorit sa pot sa am si eu aceasta putere “interioara” pe care ai avut-o tu. In legatura cu celelalte articole…nu stiu ce sa zic. Eu cred ca,credinta este pur teoretica…iar diavolul se imprastie prin progresie geometrica. Sincer crede-ma imi este foarte greu sa mai cred in in vorbe/cuvinte,dupa cum am zis si in primul meu post pe acest blog. Nici nu stiu daca sunt plestemat,sau poate niste vraji aruncate asupra mea….pentru ca nu cred nici in asa ceva. Raul sau ghinionul pe care-l indur in viata de zi cu zi,nu cred ca se datoreaza din lipsa credintei in Dumnezeu,sau din cauza ca nu cred in vraji,blesteme etc. Eu cred ca se datoreaza din cauza comunitatii,din cauza oamenilor care deja au inceput sa nu mai gandeasca limpede…din cauza dorintelor de avutie….din cauza rautatii..invidiei…E greu sa-ti explic acum exact tot ceea ce simt.Imi pare rau daca am dat dovada de lispa de entuziasm.
        Multumesc pentru timpul acordat George. Numai bine! Markoo

  43. Markoo spune:

    “Toti te invata cum sa reusesti, dar prea putini te invata cum sa faci fata nereusitelor” Foarte bine zis….

  44. maxpayne spune:

    BUNA TUTOROR !Am avut, am si probabil am sa ganduri negre. totusi nu inteleg. speranta e un element vital pentru supravietuire. viata se scurge si realizez ca nu ma facut nimic. Oare la ce este bun speranta daca ne inseala ?Doar sa ne mentin vii ? Cand sper ca va fii mai bine…realizez ca de fapt e o iluzie. Nu stiu ce sa spun…ma simt a5a roata uneori. Am fost un nimeni , sunt un nimeni si probabil viitorul va fii ca atare. Am momente cand e efectiv as vrea sa inghit un pumn de pastile si so inchiei cu viata , cu toate. Ce e mai naspa e ca nu ma destul curaj in mine sa o fac. ( nici macar la prostii nus bun :)
    De fiecare data cand am ajuns in acesta situatie…nu stiu ceva mine zice ca parca totul va fii ok. Cu stupoare realizez ca trec 2-3 luni si revin din nou la aceste ganduri negre. Uneori sunt atat de amarat. Imi doresc adese ca cineva sa imi spun ca totul va bine. (Nu ma vreau sa fiu inteles gresit. Nu sunt genu de om care viseaza , nu face absolut nimic dar vrea totul sa fie PERFECT) Nu cersesc mila nimanui. uneori incerc sa ma descarc de problemele care ma apasa.

    • George spune:

      maxpayne…”nu am destul curaj in mine ca s-o fac” nu cred ca sunt cuvintele care descriu cel mai bine motivul pentru care alegi de fiecare data sa traiesti. intr-o asemenea directie nu se poate vorbi de curaj. curaj inseamna sa continui sa traiesti si atunci cand nu gasesti motive suficiente sa o faci; curaj e sa salvezi pe cineva de la moarte; curaj e sa mergi la un prieten bun si sa ii ceri 10 lei de mancare, chiar daca ti-e jena; curaj e sa stai cu fruntea sus chiar si atunci cand multi din jurul tau ar fi dat bir cu fugitii in vreo situatie delicata; curaj e sa traiesti, caci despre asta tu vorbesti ca e greu.
      si sa iti mai dau si o veste proasta/buna: la mormant nu se incheie “cu toate”. se deschid toate!
      vorbim pe mess, daca ai. acum plec la servici. ai grija de tine.

  45. ALINA spune:

    bune george…imi place ideea ta de a ajuta pe altii cu un sfat…si le asculti problemele pt k preuspun k si tu ai, la fel k fiecare om…la un moment dat si eu m-am gandit la sinucidere…dar nu am avut curaj sa o fac..cred k dak aveam o faceam…..m-am rugat la dumnezeu ca dak tot nu imi da curaj macar sa faca ceva sa mor in clipa aia…..mi-a trecut ..dar starile astea cu ganduri negre si mereu legate de sinucidere mai am…dar chiar nu am curaj…..

    • George spune:

      Draga Alina, asa cum am mai spus si altora pe acest blog…cand e vorba de sinucidere faptul ca nu o faci…nu are lagatura cu curajul. Curaj inseamna sa iei viata in piept asa cum e, cu bune cu rele; curaj inseamna sa cauti sensul vietii acolo unde majoritatea nu o fac; curaj inseamna sa fii altfel intr-o lume in care majoritatea fac “ce face toata lumea”; curaj inseamna sa te uiti in oglinda si sa zici: “daca asa sunt, inseamna ca asa a vrut DUmnezeu, si daca El vrea inseamna ca e bine si ca are ceva de facut cu viata mea si in viata mea”.
      Privesti prea mult la tine, nu iti dai seama ca in mijlocul acestor framantari TU esti centrul atentiei, ca tot ce gandesti, ce vrei sa faci, planuri…se invart in jurul tau. Eu, mie, a mea, ale mele etc, expresii ale egoismului nostru care ne aduce in pragul de a ne dori sinuciderea pt ca IN NOI INSINE NU GASIM SENSUL VIETII.
      Cei care gasesc luminita de la capatul tunelului sunt aceia care privesc inainte, chiar daca se poticnesc adesea in drumul lor.

  46. Angelica Agud spune:

    Pe mine nu m-ar lasa demnitatea sa ma sinucid. Nu ca mi-ar fi frica de actul in sine, sau de ‘viata de dupa moarte’ pe care as primi-o cu bratele deschise in mod natural, ci pt simplul fapt ca mi se pare ca pierzi..pierzi jocul asta numit viata. Devii lash, te dai batut, adica..c’mon oricum mori intr-un final, si oricum nu NU duci mai mult decat poti. Nu stiu..cand aud ca unii s-ar omori din ‘dragoste’ sau cand pierd pe cineva..pot sa zic ca le-am trait pe toate..chiar mami a murit acum o luna de cancer, am avut si eu probleme sentimentale – am 21 de ani dar…poate faptul ca am citit xxxxxxxxxxxxxxx m-au facut sa-mi dau seama cat de neobisnuiti is oamenii cu gandul de a muri, chiar daca moartea sta dupa noi TOTI. Nu mi se pare corect ce ii in lumea asta, vad cum creste nebunia oamenilor pe zi ce trece, tot mai fara creier si materialisti..sincer nu vad nicio scapare…daca nu vine ajutor de undeva. Cat despre leaderi…mila. Mi-e mila de cei ce conduc lumea. Imi pare rau pt ei fiindca is orbi…foolish. Am deviat. Oricum nah…CUM puteti sa va lasati asa usor… De-a dreptul trist. Eu cand sunt trista, ma consolez cu faptul ca am sa mor si eu o data, it’s just LIFE, i can take it…si imi ridica dispozitia pac.

  47. dana spune:

    “Drept pentru care a ne gandi la sinucidere ca solutie, este un antagonism (ceva care se bate cap in cap).” – cumva s-a sinucis limba romana la tine pe blog? ca drept pentru care…. e o inexactitate prea mare si prea evidenta ca sa capeti credibilitate in fata celor pe care zici ca ii conciliezi.

    Am certitudinea ca viata e fosrte absurda daca ai nesansa sa te nasti intr-un loc in care probleme se tin scai de tine. Daca parintii tai sunt suficient de modesti din punct de vedere intelectual si nu te invata decat sa fii bun… nu se ocupa de tine pentru ca sunt la serviciu, pentru ca trebuie sa mananci. Fac totul numai sa ai ce pune pe masa. Te iubesc… stii asta. Si doar pentru acest fapt astepti. Astepti sa te faci mare, sa ai o casa a ta… iar intr-o zi… te uiti atenta la personalitatea ta banala inoglinda. problemele au fost revolvate… acum ai o slujba si poti sa stai cu chirie intr-o garsoniera dintr-un cartier marginas al Bucurestiului… ca ai vrut tu sa faci facultatea la Bucuresti crezand ca acolo sunt mai multe sanse. Te uiti si vezi ca nu merita nimic! Chiar nimic! Nu ai prieteni… iar pe cei pe care-i ai ii vezi ca pe niste profitori… ca asa sunt prietenii… cand au nevoie de tine primesti un telefon in care esti laudat si tot iti spun ca esti minunat, dar de fapt… pe ei ii va durea in cur de tine atunci cand vei fi la nevoie. Si inveti singur sa te misti prin viata sa-ti faci o situatie. Te duci la un serviciu cu dezgust pentru ca acolo unde ai vrea sa lucrezi nu ai loc pentru ca “nu ai experienta”… dar pana la urma fiind adaptabil te obisnuiesti.

    Dar vine si ziua cand te simti atat de singur incat nu mai conteaza nimic… parintii tai s-au dus, fratii sunt la locul lor… nu pui mana pe telefon sa te smiorcaii lor. Ci pur si simplu pui punct.

    Sigur ca asta o sa-ti rezolve toate – absolut toate – problemele! Cand esti deja ca un mor pe pamant… viu… sinuciderea e singura cale de izbavire! sa fie clar! priviti-va atent… daca aveti pentru ce trai… traiti… cei ce se sinucid… nu mai au pentru ce sa traisca.

    • George spune:

      doamna profesoara de romana…trebuia sa explici si unde e inexactitatea de care vorbesti…pur si simplu ai scos o fraza din context si ai catalogat-o drept “inexacta”. frumos mod de a corecta.
      iar ce ai spus apoi mai jos…nu difera cu mult de ceea ce am trait eu..asta ca sa stii ca nu esti prima si nici ultima persoana care trece prin asa ceva. dar asa cum am mai spus…astea nu sunt motive pentru sinucidere. te-am pupat.

  48. dana spune:

    “Drept pentru care” – corect e “drept care”… dar să lăsăm asta. vreau să ştiu şi eu pentru ce crezi tu că merită să te sinucizi?

    O zi frumoasa!

    • George spune:

      ai dreptate..constructia aceea prepozitionala e pleonasm, am verificat, multumesc.
      eu n-am spus, insa, nicaieri ca merita sa te sinucizi, din contra!

  49. cllara spune:

    sinuciderea este cel mai curat mod in care poti termina o viata.

    • George spune:

      in primul rand trebuie sa stii ca viata nu se termina la mormant, deci, din start, aai plecat de la o premisa gresita…si alta chestiune, daca a-i fi citit bine ce am scris mai sus…cum verifici daca ceea ce ai facut este cu adevarat “cel mai curat mod”? ca sa spui asta trebuie sa ai posibilitatea sa verifici, or aceasta posibilitate nu mai exista pentru unul care s-a sinucis. tu acum, in viata fiind, poti verifica prin ceea ce au facut altii. crezi ca daca ei au disparut din viata aceasta, inseamna ca au disparut detot? te inseli. indiferent daca crezi in DUmnezeu sau, EL exista si are un cuvant de spus la astfel de treburi. Sfarsitul tuturor lucrurilor este in mana LUi, nu in mana noastra. daca consider ca am terminat-o cu viata daca ma sinucid, nu doar ma insel amarnic, dar imi pecetluiesc pentru totdeauna orice sansa buna cu privire la sufletului meu.

  50. Ramona spune:

    nu stiu ce sa fac…. am stat cu un baiat pe care l-am iubit ca pe ochii din cap…spunea ca ma iubeste si el isi dadea intalniri cu alte fete… eu aflam si el imi spunea ca nu este adevarat… am citit cateva convorbiri de-ale lui cu anumite fete, si raspunsul care mi’l dadea era” ma plictiseam, tu nu erai pe mess si eu nu aveam ce face, stai linistita era la caterinca” intr’o zi, am pus toate cap la cap, si am hotarat sa ma despart de el…. si ciudat este faptul, ca tot timpul mi se intampla asa ceva.. nu inteleg dece? am renuntat la multe pentru el… i’am respectat orice decizie… de la un timp, si’a schimbat comportamentul… dadea in mine…. certuri toata ziua.. ma gandesc ca poate am gresit… l’am iertat cand a gresit de 2 ori.. dar nu pot iertat tot timpul..daca barbatul o inseala o data, femeia ar trebuii sa il ierte.. dar a 2-a oara.. nu cred….. nu stiu ce sa fac… il iubesc.. imi spunea ca ma iubeste, dar cred ca erau doar vorbe:|

  51. Gabi spune:

    Ar fii a 3 a oara cand incerc dar de data asta nu vreau sa dau gres si nici sa fie o pacoste metoda! Ceva ajutor real nu vb de bun augur se gaseste ? Mentionez ca nu cred ca exista cineva care sa ma poata face sa ma razgandesc deci as aprecia daca nimeni nu ar incerca sa mi ofere un alt ajutor in afara de cel cerut !

    • George spune:

      Cine ar incerca sa te ajute in aceasta directie este un om de nimic. Cu siguranta te-ai uitat in multe directii cand a fost vorba de rezolvarea problemelor tale, dar nu si la Dumnezeu. Nu conteaza daca crezi in El sau nu; El este indiferent daca noi credem in El. El poate sa iti dea o solutie la care in momentul acesta nici nu poti visa, dar ea exista. Varianta ca “m-am sinucis si s-au sfarsit toate” e o minciuna. Adevaratul calvar incepe dupa. Da-mi sansa, nu sa te conving sa nu o faci, ci sa iti ofer o alternativa. Ce vei face cu ea e treaba ta dupa aceea. Dar nu face un gest pentru care vei regreta vesnic, fara sa asculti si alta opinie. Vreau sa vorbesc cu tine.

  52. andreea spune:

    Am gasit acest site intamplator,intr-un moment in care ma gandesc ce rost are viata mea?traiesc de pe o zi pe alta,nu am planuri,nu am vise.orice lucru pe care mi-l dresc cat ar fi de mic nu se intampla.am uitat sa zambesc,ma simt goala sufleteste,singura,neinteleasa.am folst mereu un copil cuminte care am vrut ca ai mei sa fie mandri de mine mereu,un elev bun,un om cu vise.mereu am gasit drumul ca sa mg mai departe,am crezut in dumnezeu,am crezut ca dupa nori ieses soarele.dar in ultimul timp viata nu mi-a mai dat motive sa zambesc.pana vara trecuta eram o fata normala,cu o viata normala.am cunoscut un baiat si am simtit ca dumnezeu mi-a dat sansa sa fiu fericita,pt ca viata mea nu fusese tocmai usoara pana atunci.dar dupa 3 luni in care am fot impreuna soarta l-a dus departe si a aflat ca trebuai sa plece pt 3 luni in alt oras.el s-a schimbat ,totul s-a terminat iar in viata mea au urmat luni de tristete.dupa ce a plecat ma aflat ca eram insarcianat,desi era un lucru imposibil,nu am tinut sarcina pt ca el nu a fost de acord,iar ai mei nu ar fi acceptat niciodata.am facut ce era mai bine pt toti dar mi-am distrus sufletul.el nu mi-a fost aproape nici macar cu o vb,ba mai mult m-a ranit de cate ori a avut ocazia.eram singura intr-un oras strain,locuiam singura si treptat m-am izolat de toti.m-am angajat sperand ca voi intalni oamnei noi si imi va fi mai bine.dar am gasit doar rautate ,invidie si am ajuns sa vin cu scarba la servici.incercam sa fac ce era mai bine,sa lucrez ca sa nu fiu o povara pt ai mei,sa tin in mine ce ma durea ca sa nu stresez pe nimeni,dar acum numai pot.din cauza serviciului nu m-am mai ocupat de facultate,nu am reusit sa gasesc nici un baiat care sa tina la mine si pt care sa simt ceva.nu ma pot ierta pt ce am facut,plang ereu dupa copilul meu si ma simt cel mai las si ami nenorocit om.el nu l=a vrut,dar cu toate astea viata lui a continuat,si-a gasit pe altcineva,e fericit…nu isi mai aminteste de mine,de copilul nostru.daca dumnezeu e drept,de ce permite toate astea?numai pot sa mai duc,numai pot rezista la toate problemele si la tristetea ce ma apasa.mg la biserica si il rog pe dumnezeu sa ma scuteasca de suferinta asta.vreau sa mor pt ca numai pot,sunt prea nefericita,am obosit sa astept sa fie bine,dar sa nu vad nici un bine.ma simt obosita fizic,sufleteste,ma simt rau.vreau sa pun punct la viata asta plina de lacrimi si nefericire!

    • George spune:

      draga mea, as prefera sa vorbim pe messenger atunci cand vom avea timp. ar fi ceva de spus si e mai bine sa vorbim in alta varianta. imi pare rau pentru lucrurile care ti se intampla. sper ca vei gasi taria necesara sa treci peste asta. ramane sa vorbim pe messenger.

    • alex spune:

      Salut andreea as vrea sa vb cu tn pe mess k si eu am trecut prin unele lucruri prin care ai trecut tu…..Lasami id si vb…Gandestete k dak mori nu rezolvi nimik…Toate se rezolva in timp…Invata sa fi fericita si sa nu te doara capu de nimik..kiar vreau sa vb pe mess.sall ai grija

  53. Andiii spune:

    as vrea si eu sa iti zic cate ceva … ca am doar 15 ani si deja ma gandesc la sinucidere :-j :| . !!!

  54. eu zic spune:

    Sinuciderea inseamna moarte. Toata lumea moare, asa ca ce importanta are daca mori mai repede sau mai tarziu ?

    Referitor la intrebarea daca sinuciderea este o solutie, raspunsul difera de la situatie la situatie, dar in general este o solutie, pentru ca orice problema ai fi avut in timpul vietii, sigur nu o mai ai dupa moarte. Aceasta este o abordare egoista, pentru ca s-ar putea sa aibe altii probleme. Sau nu.

    • GeorgeGeorge spune:

      Aici nu e vorba de a muri mai repede sau mai tarziu…e vorba de a-ti pricinui moartea, ceea ce schimba datele problemei. Logica ta nu are logica luind in calcul mai multe variante, decat cele la care te-ai gandit tu.
      Sinuciderea nu este o solutie, indiferent de situatie. Situatia in care ma gasesc la un moment dat nu schimba cu nimic principiul ca sinuciderea nu poate reprezenta solutie. Am spus si mai sus ca “sinuciderea ca solutie e un antagonism”, e o contradictie atat de evidenta, ca ma mir cum de poti gandi asa.
      Daca ai probleme, solutia este sa le rezolvi…nu sa capitulezi in fata lor. Sinuciderea inseamna capitulare, si nu poti numi “egoism” dorinta mea de a face pe unii sa inteleaga acest adevar. Viata, sau trairea vietii, ofera la un moment dat si solutii la probleme, in ciuda faptului ca la un moment dat nu le vedem. In plus tu te ascunzi in spatele unor afirmatii generale: “s-ar putea sa aibe altii probleme” punandu-te ca avocat in locul multora.
      Ai omis din calculele tale “logice” pe Dumnezeu. Daca nu-L incluzi pe El in logica ta, daca nu consideri ca El are ultimul cuvant in ce priveste viata si moartea, atunci ai dreptate sa gandesti in felul in care o faci.
      Fii mai precaut cu astfel de afirmatii; nu cred ca esti in stare sa stai in fata lui Dumnezeu in cazul in care cineva ar lua de bune cuvintele tale.

  55. adrian spune:

    Nu mai pot:(((((( M-am despartit de prietena mea cu care am fost impreuna de aproape 3 ani de zile:((( tin sa precizez ca era relatie la distanta… dar cu toate astea ne iubeam si am rezistat atat timp:(( Am avut si unele probleme legate de familie in ultima perioada,cu scoala si nu mai rezist:((((
    Cad psihic:((( simt ca ma prabusesc….. ce sa fac???

    • George spune:

      Trebuie sa vorbim pe messenger, am bagat id-ul tau. Capul sus, nu esti primul care trece pe aici si nu e o situatie fara iesire!

  56. pop crina spune:

    Buna..am si euo problema..de fapt sotul meu (28 ani)..care..de vreo saptamana a vrut sa-si puna capat zilelor …a baut ceva medicamente cu tiuca de prune..ca norocul ca nu sa intamplat ninim grav…dar nu stie de ce a vrut sa faca asta..tto zicea ca nu mai poate…ca mai bine moare…motivul? nu stie…mie frica sa nu mai recurga la acest gest in viitor…ce as putea eu sa fac? incerc in fiecare zi sal incurajez..sa-i spun ca impreuna trecem peste toate..mi-e frica sa-l mai las singur..ajutati-va cu ceva sfaturi..multumesc

  57. daniel spune:

    am probleme foarte grave .. imi e si rusine sa le public :| pur si simplu sunt intr-o situatie fara salvare :( sunt constient ca nu mai pot face nimic si nimic nu ma poate ajuta :( am pierdut tot ce aveam in viata asta ..:( nu am cum sa recuperez , iar singur fara nimic nu pot sa mai traiesc … in plus sunt si presat de timp .. :( intr-un an .. mi-am pierdut prietena, anul 2 de faculta . :( increderea fata de apropiati , relatia cu parintii, ..si am o gramada de datorii :| de care nu pot sa ma scap.. traiesc cu o mare povara ..banii m-au dezumanizat :(

    • George spune:

      ma bucur ca am avut ocazia sa discutam pe messenger. sper ca ceea ce am discutat sa iti fie de un real folos. cauta-ma oricand ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti.

      • anca spune:

        George ,de unde atata putere si rabdare?Am avut ani in care am daruit celor din jur si am fost asa de fericita dar acum sunt lipsita de orice putere si intr-o situatie dificila.
        In care am intrat,ca de obicei,incet,incet.Sunt de 8 ani in alta tara,am o relatie cu cineva si pendulez intre tara si locul unde sunt cu el.
        Mi-am pierdut echilibrul,mi-am pierdut locul si am impresia ca nu pot sa dau vietii mele o directie buna.
        Mi-e teama ca m-a parasit D-zeu ptr ca nu l-am ascultat ,in ultimii ani si vreau din nou sa stau pe picioarele mele si sa le aduc celor din jur bucurie asa cum s-a intamplat pana in urma cu 2 ani cand viata mea s-a schimbat si am inteles ce inseamna depresia.
        Multumesc ptr binele care vine dinspre tine!
        Anca

  58. N spune:

    Buna.. am si eu nevoie de ajutor.. intr-o astfel de problema.. unde te pot contacta? Sau trimite-mi tu un mail la wanna.dreaming@yahoo.com . Multumesc!

  59. Ionela spune:

    Si pe mine ma mai tine in viata doar fiica mea….am un sot care nu da doi bani pe mine nu lucreaza,nu sta cu fata deloc,mai are si pretentii la toate,stam cu parintii lui care dau vina pe mine pentru toate,nu mai rezist……….

    • George spune:

      Draga Ionela, vreau de la inceputul acestui raspuns sa te asigur ca intentiile mele sunt foarte bune si daca iti spun ceva ce pare a fi rautacios, e doar o impresie. Sunt cel putin doua lucruri la care trebuie sa te gandesti, si anume:
      1. Sotul, asa cum este, a fost ales de tine la vremea cand te-ai casatorit. Cu sigurant nu ai o religie de tip musulman in care parintii sau rudele au ales pentru tine in ce priveste casatoria. Cu siguranta un timp toate lucrurile au fost bune si frumoase, ca altfel nu il luai de sot. Ce se intampla acum e si o consecinta a alegerii tale. Trebuie sa ai curajul sa iti asumi aceasta responsabilitate. Nu e o situatie buna, inteleg, dar nu e nici una pe care altii ti-au bagato pe gat fara sa poti incuviinta.
      2. Oricare ar fi situatia, si repet: oricare ar fi situatia, caci putea fi si mai grav, nu e un motiv sa te gandesti la sinucidere. Daca mierea de la inceputul casatoriei s-a trnsformat in venin, si sa stii ca nu esti sigura femeie care se plange de asa ceva, sunt destule solutii cu mult mai bune decat sinuciderea. Cu atat mai mult cu cat la mijloc este si un copil. Aduna-ti toate puterile si mergi inainte. Copilul tau vede tot ce se intampla. Increderea ta, curajul tau, ambitia ta de mai bine, ii va fi de folos pe viitor. Zarurile au fost auncate, trebuie sa joci pana la capat, dar fa-o in asa fel incat sa iasa bine. Nu face un gest care sa aduca consecinte iremediabile si pentru tine si pentru copilul tau.

  60. Andreea spune:

    Nu stiu daca cea ce simt se poate numii depresie dar de mai bine de 3 ani de cand a murit bunica mea singura mea dorinta de zi cu zi este sa mor (sa ma loveasca vreo masina,sa am vreo boala incurabila orice doar sa pot sa plec de pe acest pamant),mi se pare ca viata mea nu mai are sens,ca nu am nici un rost in lumea aceasta.Am incercat sa ma rog in fiecare zi la Dumnezeu sa nu ma gandesc la lucruri triste dar de cate ori vad pe mama mea si pe sora sau tatal meu certanduse intrei ei ma duc in camera mea si incep sa ma gandesc care boabe ar fi cele mai eficiente in a ma omori,adevarul e ca nu mai pot suporta lumea aceasta,oamenii din jur cu totii sunt rai,egoisti,nepasatori….si mie frica ca cu timpul cand o sa mai cresc(am16 ani)o sa devin exact asa de rea si eu (nici acum nu ma consider o persoana buna la suflet,cred ca orice as face Dumnezeu nu-mi va ierta pacatele asa ca ce rost mai are sa traiesc,nu inteleg de ce m-am nascut (mi-as fi dorit sa nu fi existat).

  61. marius spune:

    si eu trec printro perioada foarte urata mam despartit si nu am in gand doar sa ma sinucid

    • George spune:

      Draga Mrius (daca asa te cheama)
      E normal sa fii suparat atunci cand te desparti e cineva drag. De cele mai multe ori lipsa acestuia lasa in sufletul nostru un gol sau chiar mai multe. Dar ceea ce este cel mai importnt de stiut si de inteles in astfel de situatii, oricare ar fi ele, e faptul ca nimeni si nimic nu trebuie sa ne determine sa ne nimicim pe noi insine, nici macar sentimentul pieredrii unei persoane dragi. Viata ta nu a inceput cu persoana in cauza, si e normal sa nu se sfarseasca odata cu plecarea ei.
      Exista si varianta cand, din suferinta, din orgoliu, vrem sa atragem atentia fata de dragostea pe care am purtat-o pentru persoana pierduta. E necesar sa iti spun ca sinuciderea nu rata cest lucru, ci din contra. Sa mori “din dragoste” sau “sa mori ca prostul pentru o femeie/un barabat’ sau mai bine zis “din cauza lui/ei” e o nebunie si o prostie. Cel mai bun mod in care ii poti arata persoanei iubite sentimetele tale, chiar daca nu mai sunteti impreuna, e sa iti traiesti viata frumos si corect, sa mergi mai departe cu capul sus, sa arati tuturor ca problemele nu te ingenunchiaza, indiferent de natura lor. Sa te sinucizi, poate aduce in mintea unora un sentiment de compatimire, dara pana la urma majoritatea vor spune “ce prost a fost”. Fa in asa fel incat in felul cum ganesti, in felul cum trauesti, viat ta sa fie independenta de imprejurari, de persoane, nu te lasa manat de sentimente confuze si nefiresti.

  62. lidia spune:

    mam saturat de viata

    • George spune:

      Draga Lidia, cunosc sentimentul de care vorbesti, ai obosit sa mai lupti si sa rezisti, dar…intotdeauna cand spunem “nu mai pot” asta este tocmai dovada ca inca se mai poate. De multe ori facem o greseala majora in privinta vietii si anume: credem ca ea, de la sine, ne va oferi ce este mai bun, cand, pana la urma, viata e o suma de oportunitati care ne stau deseori in fata si ca depinde de noi sa le vedem si sa punem mana pe ele. O, da, sunt si momente cand nu mai vedem nimic in jur, e doar un fel de “amnezie vizuala”, cand pentru o perioada nu mai vedem pe nimeni si nimic in jurul nostru. Ai incredere in mine ca aceasta situatie e trecatoare. Cauta sa iti ocupi timpul cu lucruri bune, mergi la scoala, la servici, implica-te, deschide ochii bine in jurul tau la ceea ce ai putea sa faci tu pentru ceilalti din jur, de multe ori zambetul altora, care ne face sa credem ca ei sunt fericiti si noi nu, e un zambet fals. Singura diferenta dintre tine si ei, e faptul ca esti sincera si nu “pozezi”, nu te porti fals. Esti in stadiul in care recunosti ca viata nu e atat de roza cum cred unii sau cum dau impreia altii ca ar fi. Ceea ce inseamna ca esti cu un pas inaintea lor, daca fructifici acest sentiment. In timp ce ceilalti traiesc intr-o aura de “bine”, tu iei lucrurile in serios. Dar mergi pana la capat si ia viata in piept asa cum e ea, cu bune si cu rele. Sigur nu intotdeauna asa a fost in viata ta, deci au fost si lucruri de care te-ai bucurat. Acum treci doar printr-o perioada mai nasoala. Ai rabdare, trece! Atept sa imi mai scrii si sa imi povestesti despre evolutia ta. Chiar si daca nu e o evolutie vizibila, scrie-mi.

  63. ana maria spune:

    cateodata si eu as vrea sa ma sinucid ptr k am probleme care ma doboara,dar niciodata nu pot sa o duk pana la capat,nu styu poate nu am suficient curaj sau …in fine,styu k nu este o solutie dar cateodata problemele te doboara si ity vn sa ity iei viata crezand k este singura solutie,nu as fi in masura sa dau un sfat dar pot sa zik sa luptaty ptr viata daca aveti ptr ce sau cine,..

    • George spune:

      Asa cum spuneai si tu…”nu e o solutie”, nu se poate vorbi de “solutie” atunci cand iei in calcul aceasta varianta. Am trecut si eu prin probleme care ma determinau sa nu mai vad nimic inaintea ochilor, pur si simplu nu mai vedeam nici o solutie in situatia care ma gaseam. Intotdeauna mi-am pastrat, insa, speranta ca la un moment dat trebuie sa se intample ceva bun. Si s-a intamplat. Stiu ca suna aiurea in situatia ta sa iti spun sa rezisti…si mie mi se pareau total deplasate sfaturile altora. Mai ales ca, de regula, la mine problemele au fost de natura materiala, sociala, si sfaturile, fara o mana intinsa sunt atat de fale… Nu stiu de ce natura sunt problemele tale, dar daca nu implica chestiuni materiale (adica sa zicem ca n-ai ce manca, n-ai unde locui etc) adica situatii cand se pot rezolva detul de usosr daca e bunavointa si altruim din partea celor cunoscuti, cu atat mai mult trebuie sa astepti si sa ai rabdare, sa rezisti. Mai tarziu vei privi in urma si vei zambi cu subinteles de felul cum ai gandit acum.

  64. xray spune:

    Am probleme mari. Nu mai pot invata si iau note mici . Nu stiu ce sa fac. Ai o idee? Plz ajutor

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: