Ce-ar fi daca a-i merge la un magazin si ti-ai cumpara un produs pe care nu ai ocazia sa il vezi sau sa il probezi? Dai banii pe el si il iei in sacosa sperand ca acasa vei gasi ceea ce iti place, ceea ce iti trebuie si ceea ce iti va veni pe masura ta. Un astfel de gest, insa, ar fi nefiresc, anormal si nebunesc. Oricat de multi bani am avea de “sa-i arunci pe fereastra”, nu procedam niciodata in acest fel. Cumparam tot felul de lucruri, dar niciodata fara sa le vedem, fara sa le probam, fara sa ne asiguram ca ne vor fi de folos intr-un fel sau altul atat noua cat si altora, in cazul unui cadou.
Culmea este, insa, ca unii procedeaza in acest mod cand e vorba de propria lor viata. Oamenii care se gandesc la sinucidere se comporta in acest fel. Vor sa faca “afaceri” cu moartea, “cumparand” cu propria lor viata ceva ce n-au vazut, n-au ocazia sa probeze si nu stiu sub nici o forma daca gestul acesta le va fi “pe masura”, daca renteaza sau nu. Sa-ti iei viata doar cu premisa ca “dincolo va fi mai bine” sau ca “voi scapa de problemele pe care le am” e curata nebunie. Aici nu e vorba de un lucru, nu e vorba de un obiect. Pana la urma si daca ne cumparam ceva ce nu ne foloseste asta nu inseamna mare lucru. Dar cand e vorba de viata, cand e vorba de suflet, riscul este intotdeauna, in cazul sinuciderii, de 100%. Sa-ti pierzi sufletul din cauza unor probleme pe care le ai acum gandind ca “dincolo va fi mai bine” sau ca vei scapa de ele, de parca ratiunea de a trai ar avea in ea insasi asigurarea ca viata aceasta trebuie sa fie fara probleme, e un mod nefiresc si anormal de a gandi si proceda.
In ce priveste problemele vietii nu se potriveste zicala “cui pe cui se scoate”. Nu poti lua un lucru garantat rau (sinuciderea) si sa rezolvi cu el alte lucruri asa zis rele (problemele vietii) fara ca aceasta sa nu duca la o amplificare a lor intr-un mod inimaginabil.
Faptul ca te-ai nascut in aceasta lume fara sa iti fi dat acordul, e una din dovezile care trebuie sa te faca sa gandesti ca viata nu e ceva ce ai dobandit prin efort propriu, nu e ca un lucru pe care il cumperi si esti stapan pe el, sa faci ce vrei cu el. Poti face ce vrei cu multe lucruri, ai o libertate destul de mare in aceasta directie, dar cand e vorba de viata altcineva e proprietarul ei, chiar daca aparent ai impresia ca poti face ce vrei cu ea.
Sa presupunem ca proprietarul unei mari companii te pune pentru o perioada administrator la firma lui si pleaca pentru o perioada de timp. La un moment dat apar cateva probleme majore in acea companie, probleme care te determina sa iei decizii la fel de majore. Poti sa faci multe lucruri, dar niciodata nu vei putea lichida firma, niciodata nu vei putea-o inchide, tu esti doar un administrator, esti doar un angajat. Doar proprietarul sau organele abilitate pot face acest lucru. Orice incercare a ta de a lichida firma va dovedi intr-un final gestul tau ca fiind nul. Nici o instanta nu va lua in seama semnatura ta in aceasta directie, atata vreme cat lucrul asupra caruia ti-ai dat semnatura nu iti apartinea.
Aceasta comparatie e potrivita foarte bine cu propria ta viata. Orice gest a-i face pentru a o lichida va fi soldat intr-un final cu nulitate absoluta: ti-ai bagat nasul unde nu iti fierbea oala si ti-ai arogat dreptul de a face ceea ce numai proprietarul avea dreptul.
De ce sinuciderea este un gest cu desavarsire gresit? Pentru ca nu tu esti proprietarul vietii tale, desi aparent aceasta impresie o ai. Ai primit-o, iar asta inseamna ca o ai de la altcineva. Tu trebuie doar sa o administrezi. Au aparut ceva probleme? E firesc sa fie asa. Suna-l pe proprietar. Spune-i care e baiul, expune-i toata situatia si lasa-l pe el sa dea rezolvarea.
Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor, inclusiv a vietii tale. Te-a facut mama si tatal tau, dar actul acesta al nesterii este doar o perpetuare a creatiei divine. Dumnezeu nu creaza acum oameni, cum a facut cu primii doi, ci a lasat, ca prin conceptie, prin legatura fireasca dintre un barbat si o femeie, oamenii sa se nasca si sa se inmulteasca. Daca traiesti inseamna ca ai fost creat, adica ai fost nascut. Dumnezeu ti-a dat viata si spre deosebire de milioanele de fetusi umani aruncati la gunoi prin “grija” unor criminali cu fata de medici, tu ai apucat sa vezi soarele pe cer. Traiesti! Si daca traiesti, acolo unde e viata, cu siguranta apar si probleme. Dumnezeu, care ti-a dat viata, are si solutii pentru problemele tale. Ignoranta ta cu privire la El, te duce in situatia sa nu mai vezi nici o rezolvare la problemele tale. Toti murim pana la urma, dar nu e totuna cum murim. Firesc este sa murim de moarte buna, la fel cum ne-am si nascut, fara sa avem control. Dar mai normal si de dorit este sa murim dupa ce, in prelabil, am dat mana cu Stapanul vietii noatre, cu Dumnezeu. Atunci poti muri cu siguranta ca te duci unde trebuie, nu unde “speri”, ci unde ar trebui: la Dumnezeu care ti-a si dat viata.
Dumnezeu are toata responsabilitatea si tot interesul ca viata ta sa fie buna. Spune-I Lui problemele tale, du-te la El cu increderea ca daca ti-a dat viata, are cu siguranta si solutii la problemele vietii. Aceasta situatie seama intrucatva cu marile firme care se respecta si care ofera produse de calitate. Daca cumperi ceva de la ei, te obliga ca service-ul sa il faci tot la ei, pentru ca doar ei stiu cum e facut acel produs, ca doar ei l-au facut. S-a stricat ceva in masinaria vietii tale, du-te si fa-ti service-ul la Cel care te-a facut. In cateva cuvinte va sti care e baiul si apoi urmeaza instructiunile pe care ti le da. Si oridecateori mai apar probleme, oricat de mici, du-te tot la El. Regretabil este faptul ca procedam cu viata noastra asa cum procedam si cu lucrurile stricate: apelam la “mesteri” de duzina, care nu ofera garantie. Viata e prea scumpa ca sa o dai pe mana oricui.
