Şi trandafirii au spini. Interviu captivant.

Interviu captivant

Asculta in 57 de minute povestea captivanta a vietii unui tanar, din care cu siguranta vei putea invata sa apreciezi macar o bucatica din propria ta viata.  Click pe butonul portocaliu!

Si trandafirii au spini

Cartea biografică Şi trandafirii au spini reprezintă povestea impresionantă a unui tânăr confruntat cu tot felul de situaţii neprevăzute şi opozabile, dar care reuşeşte în ciuda acestui lucru să supravieţuiască şi să facă, în limita posibilităţilor pe care le are, ceva bun cu viaţa lui.

Povestea lui poate fi povestea ta sau a oricăruia trecut prin situaţii similare. Povestea lui poate încuraja pe mulţi aflaţi în aceeaşi situaţie, sau îi poate ajuta pe mulţi sa aprecieze ceea ce au. Este un exemplu că indiferent de ceea ce suferim, credinţa în Dumnezeu oferă posibilităţi nelimitate şi nebănuite  de a transforma un trecut sau prezent plin de suferinţă, într-un viitor bun.

Sunt mulţi tineri la ora actuală în penitenciare, proveniţi din centre de plasament, care prinşi în vârtejul vieţii, a neajunsurilor, a repercursiunilor nefericite, au ajuns să facă tot felul de gesturi care i-au adus în aceasta situaţie. “Neînsemnaţii” (Evanghelia dupa Matei 25:40) aceştia au nevoie să ştie că nu s-a terminat totul acolo. Cartea aceasta îi poate ajuta să vadă că unul ca ei a găsit drumul în viaţă.

Sunt mulţi tineri încă în centre de plasament care trăiesc cu frica că vor ieşi de acolo şi vor fi ai nimănui, sau cei care au ieşit deja şi sunt în curs de a face vreo prostie, neavând nici un reper. Astfel de tineri au nevoie să ştie că există o speranţă.

Sunt tineri, oameni, care în situaţii nefavorabile se gândesc că sunt singurii care suferă şi că viaţa lor nu are sens, sau nu are sensul dorit. Astfel de oameni au nevoie să ştie că unul a trecut pe acolo, dar credinţa în Dumnezeu a biruit orice obstacol.

Fotografia reprezinta coperta cartii.

Interviu cu Dumnezeu (Octavian Paler)

 

 

-         Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci…zise Dumnezeu.

-         Daca ai timp…i-am raspuns.

Dumnezeu a zambit.

-         Timpul meu e eternitatea… Ce intrebari ai sa-mi pui?

-         Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a raspuns:

-         Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, iar apoi tanjesc iarasi sa fie copii;  ca isi pierd sanatatea pentru a face bani…iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca gandesc cu teama la viitor si nu traiesc prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul, nici viitorul; ca traiesc ca si cum n-ar muri niciodata si mor ca si cand nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti foarte mult timp.

Apoi am intrebat:

-         Ca parinte, care sunt cateva diun lectiile de viata pe care ai vrea sa le invete copiii tai?

-         – Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc…si ca dureaza multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc, dar ca pur si simplu nu stiu sa-si arate sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa il vada in mod diferit; sa invete ca nu e suficient sa ii ierte pe ceilalti ci ca, desemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.

-         Multumesc pentru timpul acordat…am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?

Dumnezeu m-a privit zambind si mi-a zis:

-         Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna.

Copil in casa sau strain pribeag

In adancul sufletului fiecaruia, cu mici exceptii, exista credinta potrivit careia Dumnezeu exista. Se intampla, insa, deseori, sa negam existenta Lui pe fondul unor experiente de viata negative care ne-au marcat intr-un fel sau altul. Daca am avut niste experiente negative, tindem sa credem ca Dumnezeu nu exista, pentru, zicem noi, daca ar fi existat, El n-ar fi ingaduit atata rau. De cealalta parte, spunem ca Dumnezeu exista atunci cand “ne merge bine” si credem ca la baza acestor experiente pozitive se afla o Forta superioara, Dumnezeu, in cazul nostru, care a instrumentat tot acest bine. Oricare ar fi cele doua situatii, negative sau pozitive, ele ne pun in postura de a-L cobori pe Dumnezeu la nivelul experientelor noastre. El devine un fel de “idol” creat dupa chipul si asemanarea noastra. Altfel spus El exista sau nu, ca urmare a ceea ce am trait sau traim ca experienta de viata. Trebuie, insa, sa admitem faptul ca existenta lui Dumnezeu e independenta de anumite trairi ale noastre. Iar pentru a avea o imagine corecta despre El, trebuie sa pornim cautarea de la El inspre noi si nu invers. Un om afectat de probleme si situatii opozabile, ii va fi greu sa il vada de Dumnezeu prin paienjenisul acestor experiente sau il va vedea distorsionat.

Sa pleci cu cautarea de la Dumnezeu inspre tine, inseamna in primul rand sa il vezi asa cum este: Creatorul intregului Univers, Stapan absolut peste toate lucrurile, dar si un iubitor la modul exceptional al creatiei Sale, “cireasa” reprezentand-o oamenii. Pentru cei care admit existenta lui Dumnezeu in Trinitate, avem exemplul coplesitor al mortii Fiului Sau, care “pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire S-a coborat din cer”, asa cum spune si crezul. Jertfa aceasta ar fi inutila daca Dumnezeu nu ar iubi oamenii pana la sacrificiul suprem. Cu aceste lucruri in minte trebuie sa intelegem ca daca este vreo problema in imaginea pe care o avem despre Dumnezeu, acea problema nu e la El, ci la noi. Moartea lui Cristos e dovada de neclintit ca Dumnezeu are cele mai bune intentii fata de oameni.

Avem insa o problema: suntem pacatosi, suntem murdari, suntem de nedorit din aceasta perspectiva. In mod normal nu ni s-ar cuveni nimic bun din partea Lui, dar…in ciuda acestui lucru El a decis sa vina in intampinarea acestei probleme si sa o si rezolve: jertfa Fiului Sau, nu e doar o chestiune menita sa ne sensibilizeze ochii pana la lacrimi, ci e Solutia, unica Solutie, pe care Dumnezeu a oferit-o oamenilor pentru rezolvarea pacatelor lor. Cand Cristos a murit, El a murit pentru pacatele noastre, pentru ca dintotdeauna, de la savarsirea acestei jertfe, oamenii sa poata cere iertare de la Dumneze si sa o si primeasca in baza ei. Pur si simplu cand Cristos a murit, El ne-a inlocuit pe noi, oamenii, in binemeritata pedeapsa pe care ar fi trebuit sa o primim noi datorita starii de rebeliune si de neascultare fata de Legea lui Dumnezeu.

Oricine admite jertfa lui Cristos ca Solutie unica a pacatelor sale, primeste, prin credinta, iertarea lui Dumnezeu, care ne si face automat, fiii Sai preaiubiti. Fara acest lucru orice pretentie a noastra ca Dumnezeu sa se poarte bine fata de noi e fara temei. Asa cum ne ingrijim proprii copii, tot asa Dumnezeu are grija de copiii Sai. Varianta de a trai oricum, departe de El, ignorandu-L, ne tine permanent in starea de a nu vedea din mana Lui decat ceea ce cade dintre degete. Cam aceleasi gesturi pe care le facem uneori fata de un strain: ii dam o bucata de paine si niste bani si il lasam apoi in legea lui. Dar Dumnezeu vrea sa fim copiii Sai, sa intram in casa Lui, sa benefieciem din plin de binecuvantarile pe care le au copiii de la un Tata atata de bogat in indurare, in dragoste, si care are in maini toate lucrurile.

Te miri de ce nu iti merge bine…e simplu: nu esti acasa, nu esti printre fiii lui Dumnezeu, esti un strain ratacit, care gaseste cand si cand cate o bucata de paine, dar care traieste lipsit de belsugul dragostei divine.

Trebuie sa vii acasa. Tatal, Dumnezeu, te astepta cu bratele deschise. Imaginea proasta pe care o ai despre El, e doar o imagine, si pe deasupra si falsa. E o imagine construita in baza unor experiente care nu au de-a face cu El, ci mai degraba cu stilul tau de viata.  In mintea ta s-au format tot felul de prejudecati si idei care te impiedica sa il vezi pe Dumnezeu asa cum este. Fii deschis: lasa-L sa ti se descopere in felul voit de El; recunoaste ca declinul vietii tale nu vine de la El.

Da la o parte paienjenisul de experiente si ideile preconcepute care iti macina viata si te tine sclav, si lasa-L pe El sa te elibereze. Daca simti si crezi ca viata n-are rost…e un sentiment normal in situatia in care te gasesti, pentru ca viata fara Dumnezeu n-are sens. Nu are cum sa aiba. Ai fost creat ca sa te bucuri de Creatorul tau, nu sa traiesti cu spatele la El. Daca stai cu spatele la soare, vei avea parte doar de umbra ta.

Cine a scris Biblia?

”Circulă pe „YouTube” un reportaj amuţitor realizat de Prahova TV. Într-un sat oarecare, un tânăr reporter îi întreabă pe trecători dacă ştiu cine a scris Biblia. Să fiu slujbaş al Bisericii, preot, teolog sau profesor, aş cădea, după cele şase minute ale reportajului, într-o neagră nevroză.

Drept-credincioşii autohtoni, cei care rup hainele aproapelui pentru o fiolă de apă sfinţită, cei care stau la rând cu zilele ca să mângâie moaşte de sfinţi, cei care pun Biserica pe primul loc în ierarhia încrederii lor, n-au nici cea mai mică idee despre Cartea Sfântă a religiei pe care o practică. Cei mai cinstiţi recunosc că nu-i cunosc autorul, ba chiar că n-au citit-o niciodată.

Dar hai să zicem că problema autorlâcului, când vorbim de un text sacru, e o problemă sofisticată şi că un enoriaş din popor se poate mântui fără să intre în asemenea fineţuri. În definitiv, dacă duce o viaţă decentă, dacă merge regulat la biserică şi dacă respectă datina, poate spera, cu oarecare îndreptăţire, să fie bine privit la Judecata Finală. Vorba lui Thomas à Kempis: la sfârşitul vremurilor nu te întreabă nimeni câte cărţi ai citit…

Nu mă grăbesc, prin urmare, să condamn ignoranţa oamenilor simpli, deşi mi-e greu să privesc înţelegător spre parohul care nu se simte obligat să o trateze. Mai mult decât răspunsurile celor care nu ştiu, mă îngrijorează însă răspunsurile celor care cred că ştiu sau fac supoziţii „plauzibile”, după ureche, după ce aud pe la televizor sau după ce li se pare lor că sună „patriotic”. Căci aici nu mai e vorba de educaţie religioasă lacunară, ci de un fals spiritual întreţinut de mai multe instituţii, între care şcoala, politica şi o anumită presă nu sunt cele mai inocente.

Cei mai mulţi dintre cei întrebaţi sunt aproape siguri că Biblia (pronunţată uneori „Blibia”) a fost scrisă de un român. Atâta li s-a tot spus, pe toate canalele de comunicare, că suntem buricul pământului, că avem o relaţie specială cu Dumnezeu şi cu soarta, că „noi suntem români” şi că i-am bătut pe toţi cotropitorii, încât nu-şi mai pot închipui vreo ispravă notabilă care să nu ne fi trecut prin mână.

Şi dacă autorul Bibliei e un român, atunci musai să fie Eminescu.Că doar e ăl mai mare din toţi. Majoritatea prahovenilor din satul cu pricina cad de acord că „Blibia” e scrisă de Eminescu, la care s-ar putea adăuga unele contribuţii ale lui Alecsandri şi Ion Creangă. Iată rezultatul nătângei îndoctrinări practicate în şcolile noastre de decenii: Eminescu-voievod, Eminescu-sfânt, Eminescu şi poporul… Un poet extraordinar îngropat sistematic într-un morman incult de exaltări şi temenele. E cu siguranţă genul de „posteritate” care l-ar fi scos din minţi.

Un alt „intervievat” răspunde scurt: „Biblia a scris-o popa”. „Popa din sat?” – întreabă perfid reporterul. „Aş, nici vorbă!” – sună răspunsul. „Ăsta e un hoţ”. Trebuie să fie ăla din Târgovişte”. „Preotul nu stă de vorbă cu noi!” – zice altul. În treacăt, apare şi ideea că „preoţii noştri nu sunt în stare să scrie aşa ceva!”. Cum vedem, când e vorba de preotul local, patriotismul enoriaşilor se mai smochineşte…
Dintre toţi interlocutorii reporterului prahovean, unul singur răspunde convenabil: „Păi cine s-o scrie? Dumnezeu. Şi Fiul Lui, Iisus Hristos”. Omul are o înfăţişare mai curând jalnică. Pare niţel băut şi, în mod sigur, nu face parte din „elita” locului. Apariţia lui are, tocmai de aceea, frăgezimea unei parabole. Bunul Samaritean ridicându-se deasupra leviţilor. Păcătosul mântuit şi mântuindu-i pe toţi cu smerenia lui. ”

articol de Andrei Plesu, ziarul Adevarul

O afacere falimentară

Ce-ar fi daca a-i merge la un magazin si ti-ai cumpara un produs pe care nu ai ocazia sa il vezi sau sa il probezi?  Dai banii pe el si il iei in sacosa sperand ca acasa vei gasi ceea ce iti place, ceea ce iti trebuie si ceea ce iti va veni pe masura ta. Un astfel de gest, insa, ar fi nefiresc, anormal si nebunesc. Oricat de multi bani am avea de “sa-i arunci pe fereastra”, nu procedam niciodata in acest fel. Cumparam tot felul de lucruri, dar niciodata fara sa le vedem, fara sa le probam, fara sa ne asiguram ca ne vor fi de folos intr-un fel sau altul atat noua cat si altora, in cazul unui cadou.

Culmea este, insa, ca unii procedeaza in acest mod cand e vorba de propria lor viata. Oamenii care se gandesc la sinucidere se comporta in acest fel. Vor sa faca “afaceri” cu moartea, “cumparand” cu propria lor viata ceva ce n-au vazut, n-au ocazia sa probeze si nu stiu sub nici o forma daca gestul acesta le va fi “pe masura”, daca renteaza sau nu. Sa-ti iei viata doar cu premisa ca “dincolo va fi mai bine” sau ca “voi scapa de problemele pe care le am” e curata nebunie. Aici nu e vorba de un lucru, nu e vorba de un obiect. Pana la urma si daca ne cumparam ceva ce nu ne foloseste asta nu inseamna mare lucru. Dar cand e vorba de viata, cand e vorba de suflet, riscul este intotdeauna, in cazul sinuciderii, de 100%. Sa-ti pierzi sufletul din cauza unor probleme pe care le ai acum gandind ca “dincolo va fi mai bine” sau ca vei scapa de ele, de parca ratiunea de a trai ar avea in ea insasi asigurarea ca viata aceasta trebuie sa fie fara probleme, e un mod nefiresc si anormal de a gandi si proceda.

In ce priveste problemele vietii nu se potriveste zicala “cui pe cui se scoate”. Nu poti lua un lucru garantat rau (sinuciderea) si sa rezolvi cu el alte lucruri asa zis rele (problemele vietii) fara ca aceasta sa nu duca la o amplificare a lor intr-un mod inimaginabil.

Faptul ca te-ai nascut in aceasta lume fara sa iti fi dat acordul, e una din dovezile care trebuie sa te faca sa gandesti ca viata nu e ceva ce ai dobandit prin efort propriu, nu e ca un lucru pe care il cumperi si esti stapan pe el, sa faci ce vrei cu el. Poti face ce vrei cu multe lucruri, ai o libertate destul de mare in aceasta directie, dar cand e vorba de viata altcineva e proprietarul ei, chiar daca aparent ai impresia ca poti face ce vrei cu ea.

Sa presupunem ca proprietarul unei mari companii te pune pentru o perioada administrator la firma lui si pleaca pentru o perioada de timp. La un moment dat apar cateva probleme majore in acea companie, probleme care te determina sa iei decizii la fel de majore. Poti sa faci multe lucruri, dar niciodata nu vei putea lichida firma, niciodata nu vei putea-o inchide, tu esti doar un administrator, esti doar un angajat. Doar proprietarul sau organele abilitate pot face acest lucru. Orice incercare a ta de a lichida firma va dovedi intr-un final gestul tau ca fiind nul. Nici o instanta nu va lua in seama semnatura ta in aceasta directie, atata vreme cat lucrul asupra caruia ti-ai dat semnatura nu iti apartinea.

Aceasta comparatie e potrivita foarte bine cu propria ta viata. Orice gest a-i face pentru a o lichida va fi soldat intr-un final cu nulitate absoluta: ti-ai bagat nasul unde nu iti fierbea oala si ti-ai arogat dreptul de a face ceea ce numai proprietarul avea dreptul.

De ce sinuciderea este un gest cu desavarsire gresit? Pentru ca nu tu esti proprietarul vietii tale, desi aparent aceasta impresie o ai. Ai primit-o, iar asta inseamna ca o ai de la altcineva. Tu trebuie doar sa o administrezi. Au aparut ceva probleme? E firesc sa fie asa. Suna-l pe proprietar. Spune-i care e baiul, expune-i toata situatia si lasa-l pe el sa dea rezolvarea.

Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor, inclusiv a vietii tale. Te-a facut mama si tatal tau, dar actul acesta al nesterii este doar o perpetuare a creatiei divine. Dumnezeu nu creaza acum oameni, cum a facut cu primii doi, ci a lasat, ca prin conceptie, prin legatura fireasca dintre un barbat si o femeie, oamenii sa se nasca si sa se inmulteasca. Daca traiesti inseamna ca ai fost creat, adica ai fost nascut. Dumnezeu ti-a dat viata si spre deosebire de milioanele de fetusi umani aruncati la gunoi prin “grija” unor criminali cu fata de medici, tu ai apucat sa vezi soarele pe cer. Traiesti! Si daca traiesti, acolo unde e viata, cu siguranta apar si probleme. Dumnezeu, care ti-a dat viata, are si solutii pentru problemele tale. Ignoranta ta cu privire la El, te duce in situatia sa nu mai vezi nici o rezolvare la problemele tale. Toti murim pana la urma, dar nu e totuna cum murim. Firesc este sa murim de moarte buna, la fel cum ne-am si nascut, fara sa avem control. Dar mai normal si de dorit este sa murim dupa ce, in prelabil, am dat mana cu Stapanul vietii noatre, cu Dumnezeu. Atunci poti muri cu siguranta ca te duci unde trebuie, nu unde “speri”, ci unde ar trebui: la Dumnezeu care ti-a si dat viata.

Dumnezeu are toata responsabilitatea si tot interesul ca viata ta sa fie buna. Spune-I Lui problemele tale, du-te la El cu increderea ca daca ti-a dat viata, are cu siguranta si solutii la problemele vietii. Aceasta situatie seama intrucatva cu marile firme care se respecta si care ofera produse de calitate. Daca cumperi ceva de la ei, te obliga ca service-ul sa il faci tot la ei, pentru ca doar ei stiu cum e facut acel produs, ca doar ei l-au facut. S-a stricat ceva in masinaria vietii tale, du-te si fa-ti service-ul la Cel care te-a facut. In cateva cuvinte va sti care e baiul si apoi urmeaza instructiunile pe care ti le da. Si oridecateori mai apar probleme, oricat de mici, du-te tot la El. Regretabil este faptul ca procedam cu viata noastra asa cum procedam si cu lucrurile stricate: apelam la “mesteri” de duzina, care nu ofera garantie. Viata e prea scumpa ca sa o dai pe mana oricui.

Urmează Farul!

Inchipuie-ti un vapor pe o mare extrem de agitata. Din cauza loviturilor valurilor sistemele de comunicare si de reper s-au defectat. Radioul nu mai prinde nici o unda valabila, iar radarul e numai purici. E noapte. Vizibiliatea e zero, iar timona se invarte cand la stanga, cand la drepta, functie de curentii care conduc carma. Departe in noapte zaresti o luminita palida, care se stinge si se aprinde la intervale regulate de timp. E un far independent de conditiile in care te afli tu, un far aflat pe un teren solid, care incearca sa te calauzeasca. Acolo e malul, acolo e scaparea. Daca il ignori ramai in valuri si-n intuneric. Daca-l urmezi ajungi la liman, chiar daca nu stii ce vei gasi acolo. Necunoscutul acesta e mai stabil decat valurile pe care te afli.

Daca ai intrat pe acest site inseamna ca viata ta sau a altcuiva seamana izbitor cu vaporul din comparatia mai sus mentionata. Nu vezi la doi pasi in fata ta, oriunde ai intoarce timona te afli tot in noapte, tot in valuri, tot in deriva. Un psiholog te-ar sfatui sa ai incredere in tine insuti, sa fii optimist. Adica sa ai incredere in vaporul care nu mai are nici o directie.  Atat poate vedea un psiholog. Probabil si prietenii tai, aia putini, ti-au spus acelasi lucru. Tu stii prea bine ca nu tine vrajeala in acest caz.

Am o veste buna pentru tine. Un far suficient de vizibil straluceste pe un mal pe care acum nu-l cunosti. Acest mal e statornic, e tare ca o stanca. Te cheama spre el, unde vei gasi alinare si odihna dupa un zbucium atata de indelungat. El e acolo pentru a te calauzi.

Fii atent:

“Incredeti-va in Domnul pe vecie, caci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor!” (Profetul Isaia, 24:4)

“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Evanghelia dupa Matei, 11:24).

Conteaza pentru tine ce spun altii despre aceasta Stanca? Vei da curs prejudecatilor care iti navalesc in minte sau te vei arunca pur si simplu in bratele Lui pentru a te scoate din valurile in care viata te-a aruncat? Domnul este Stanca pe care te poti odihni. Urmeaza-I Farul!

Uitaţi-vă, îngroziţi-vă şi apoi…minunaţi-vă de voi înşivă!

Ciorba de peste

Pentru iubitorii de mancare de peste, va ofer posibilitatea sa incercati o ciorba de peste minunata. Mie imi place mai mult sa o numesc “ciorba pescareasca” pentru ca denota pentru mine niste implicatii mult mai profunde. Cand eram mai mic, fratii mei mai mari se duceau la pescuit si stateau pe malul baltii 2-3 zile. Isi luau de acasa un ceaun de aluminiu, cateva zarzavaturi si legume, un litru de bors (zeama facuta din  tarate de grau, drojdie etc) si isi gateau acolo acest tip de ciorba din pestele pe care il prindeau (de regula caras sau crap). Se spune ca atunci cand mergi la pescuit nu trebuie sa iti iei mancare la tine, doar apa de baut, pentru ca altfel nu mai trage pestele.

Desi eu am facut-o din file de somon (ciorba din poza), pentru cei obisnuiti cu pestele, se poate face si din caras sau crap. Varianta ca nu mananc ciorba de peste pentru ca pestele are oase, la mine iese din discutie.

Ingrediente:

- morcov, telina, albitura (radacini de patrunjel sau pastarnac), ceapa, rosii, leustean, gulie, orez romanesc, bors (se poate folosi si cel praf), cimbru verde, sare, ardei iute (daca vreti mai picant).

- peste (somon, caras, crap etc)

(Asa cum ati observat am evitat sa dau cantitati fixe, am preferat sa las la aprecierea voastra)

Procedura:

Se taie radacinoasele (morcov, telina, pastarnac, gulie) in baghete subtiri (se taie intai felii iar acestea se taie ulterior baghete de 2-3 mm). Ceapa de curata, se da in jumatate si apoi se taie solzisori. Rosiile intregi se oparesc, se curata de coaja si se taie rondele. Leusteanul si cimbrul verde se toaca marunt separat. Ardeiul, de preferat sa nu fie prea iute, verde sau in otet, se taie felii de 1 mm.

Se calesc in ulei de floarea soarelui radacinoasele pana se moaie, iar ceapa capata o culoare sticloasa. Se adauga apa si se lasa legumele la fiert pana aproape de gata. Se da gust cu sare (eu mai pun si ceva condiment de legume) iar dupa aceasta se adauga pestele. Dupa cca 5 minute adaugati cimbrul tocat marunt si jumatate din cantitatea de leustean. Dupa aceea adaugati borsul, pe care l-ati fiert separat. Se incearca din nou gustul adaugand dupa preferinta sare. Cand aproape pestele e gata daugti restul de leustean si mai lsati sa fiarba. Mai ales in varianta in care o vantitate de ciorba ramane pentru mai tarziu, nu adaugati verdeata la ciorba fara sa o fierbeti, pentru ca fermenteaz toata ciorba. Dca o serviti pe toata imediat asteptati pana e gata, adaugati leuseteanul si inchideti focul. Pofta buna!

Citadela, Antoine de Saint-Exupery

Cateva fragmente din Citadela, de Antoine de Saint-Exupery

“Am vazut egoistul, sau avarul, cel care striga atat de tare impotriva oricarei spolieri (jefuiri, inselari), traindu-si ultimile clipe si rugand sa fie stransi in jurul sau obisnuitii casei, impartindu-le bunurile sale cu o echitate (cu dreptate, egalitate) dispretuitoare, asa cum imparti unor copii jucarii inutile”. (pag. 6)

“L-am vazut pe cel ce-si imparte plosca (vas pentru apa), atunci cand deja se usuca la soare, sau merindele, atunci cand, dupa o foamete indelungata, ele nu-i mai sunt de folos. Si face aceasta in primul rand pentru ca nu le mai simte nevoia si, plin de o regala ignoranta, lasa celorlalti acest os de ros”. (pag. 6)

“…esenta lumanarii nu este ceara care lasa urme, ci lumina” .(pag. 9)

“Ceea ce are insemnatate nu apare niciodata in cenusa”. (pag. 9)

“Copacul nu e samanta, apoi tulpina, apoi trunchi flexibil, apoi lemn mort.(…) Ca si tine, copilul meu, Domnul iti da viata, te face sa cresti, te umple de dorinte, de regrete, de bucurii si suferinte, de manie si indurare. Apoi te ia din nou la El. Totusi tu nu esti nici acest scolar, nici acest sot, nici acest copil, nici acest batran. Esti cel ce se desavarseste”. (pag. 11)

“Timpul nu mai e o clepsidra ce-si scurge nisipul, ci un secerator ce-si leaga snopul”. (pah. 11)

“…nubunul…pentru a pune stapanire asupra lumii, ar soarbe apa in care ea se oglindeste”. (pag. 12)

“…cel ce iubeste doar apropierea dragostei, nu va cunoaste niciodata intalnirea cu ea”. (pag. 13)

“…nu iubeste primavara, ci infatisarea unei anumite flori in care primavara s-a inchis, care nu iubeste dragostea, ci pe cel in care dragostea se intruchipeaza”. (pag. 13)

“…am aflat ca omul e asemenea unei citadele (cetate, fortareata). Rastoarna zidurile pentru a-si gasi libertatea, dar nu mai e decat fortareata nimicita, deschisa inspre stele. Atunci incepe spaima de a nu mai fi”. (pag. 13)

“…exista un timp pentru geneza, dar exista un altul, un timp fericit, pentru traditie”. (pag. 14)

“Prostii au venit sa-mi spuna: <Elibereaza-ne  de constrangere si vom deveni mai puternici>, dar eu stiam ca in felul acesta ar pierde cunoasterea unei imagini, si nemaiiubind-o, nu s-ar mai cunoaste pe sine…” (pag. 15)

“…a nu te afla nicaieri, nu inseamna a fi liber”. (pag. 16)

“Exista o camera goala, al carei folos nimeni nu-l cunostea – si poate nu avea nici unul – in afara de acela de a intelege secretul si faptul ca niciodata nu poti patrunde toate lucrurile”. (pag. 16)

“…lipsa ierarhiei, in care omul isi invidiaza vecinul, daca acesta il depaseste in vreun fel, si se straduieste sa il coboare la inaltimea lui. Ce bucurie vor mai afla in mlastina in care vor zace?” (pag. 17)“…neghiobul spune: <Obiceiurile voastre nu sunt aceleasi in alta parte. De ce sa nu le schimbam?>  la fel le-ar fi putut spune: <Cine va obliga sa va strangeti recoltele in hambare si turmele in grajduri” (pag. 16)

“Stiu bine ca nimic nu cunoaste acela care dezmembreaza un cadavru, ii cantareste oasele si maruntaiele. Caci oasele si maruntaiele nu folosesc la nimic, prin ele insele, asa cum nu folosesc la nimic cerneala si hartia cartii. Doar intelepciunea pe care o poarta cartea are importanta” (pag. 19)

“…distrugandu-si casa cu pretentia de a o cunoaste, nu mai poseda decat o gramada de pietre, de caramizi si de tigle, nu regaseste nici umbra, nici linistea, nici intimitatea pe care o alcatuiau ele si nu mai are nimic de asteptat de la acest morman de caramizi, pietre si tigle, caci le lipseste creatia care le domina – sufletul si inima arhitectului.” (pag. 19)

“…nu voi putea infrumuseta un templu, daca il voi recladi in fiecare clipa” (pag. 21)

“…chiar si pe cersetor, fara a-I exagera importanta, l-am vazut ca pe un ambasador al divinitatii” (pag. 33)

“Daca vei lasa ipocritii sa se inmulteasca se vor naste drepturile ipocritilor, care sunt evidente. Si se vor naste poeti pentru a le preamari. Iar ei iti vor canta cat este de maret patetismul ipocritilor amanintati de disparitie”. (pag. 34)

“…daca ar fi nobil, ti-ar refuza recunostinta”. (pag. 35)

“Milostenia…este colaborare”. (pag. 36)

“…pe cel ce l-ai invidiat il vei devora daca iti va cadea in ghiare”. (pag. 37)

“Cel ce injoseste pe altii este el insusi josnic”. (pag. 37)

“…o civilizatie se cladeste pe ceea ce se cere oamenilor, nu pe ceea ce li se da. Desigur, de la acest grau ei se vor hrani. Dar pentru om nu asta e fata importanta a lucrurilor.  Ceea ce le hraneste inimile nu e ceea ce primesc de la grau. Ci ceea ce ei dau graului”. (pag. 38)

“A crea inseamna a gresi, poate, un pas in timp ce dansezi”. (pag. 38)

“Marele sculptor se naste din multimea sculptorilor neinsemnati”. (pag. 39)

“Nu e le condamna greselile asemeni istoricului care judeca o era deja incheiata.  Cine va reprosa cedrului ca nu este inca decat samanta, sau tulpina, sau ramura crescuta stramb? Lasa timpul sa treaca. Din greseala in greseala se va ridica padurea de cedri care va imprastia, in zilele cu vant, tamaia padurilor sale”. (pag. 39)

“Este orb acela care nu percepe omul decat in actele (actiunile) sale, care crede ca actul e singurul care-l reprezinta, sau experienta tangibila, sau folosul unui anume avantaj”. (pag. 45)

Vorbind despre o adunatura de prizonieri: “Ceea ce vezi aici sunt niste carcase de oameni. Dar omul nu se mai afla inauntru. Pot sa te asasineze cu lasitate, pe la spate, cacci oamenii de nimic sunt primejdiosi. Dar nu-ti vor putea infrunta privirile”. (pag. 46)

“Daca vrei sa fie frati, convinge-i sa zideasca un turn. Dar daca vrei sa se urasca, arunca-le graunte”. (pag. 46)

“…trebuie sa tii mereu treaz ceea ce este maret in om si sa-l convertesti la propria lui grandoare”. (pag. 48)

“Omida moare atunci cand formeaza crisalida. Planta moare cand ajunge samanta. Cel ce se transforma cunoaste tristetea si teama”. (pag. 65)

“…una este a se opune, iar alta e a se contrazice…” (pag. 79)

“…cel ce creaza nu trebuie supus dorintelor multimii”. (pag. 80)

“…putin imi pasa daca omul este mai mult sau mai putin pricopsit. Ceea ce ma intereseaza este sa fie mai mult sau mai putin om. Nu am intreb in primul rand daca omul va fi fericit, ci care om va fi fericit”. (pag. 82)

“…dragostea de sine este cotrariul dragostei”. (pag. 83)

“…nu exista amnistie divina, care sa te scuteasca de a deveni”. (pag. 90)

“…urasc usurinta. Si cel care nu se opune, nu e om”. (pag. 92)

“Cum ar putea sti ca neaga, devreme ce ei insisi sunt judecatori?”. (pag. 94)

“…nu aveti dreptul sa evitati un effort, decat in numele altui efort, caci trebuie sa cresteti”. (pag. 96)

“…dragostea. Iluzia este sa o intalnesti, cand, de fapt, ea se invata”. (pag. 102)

“…nu are semnificatie ceea ce nu e ascensiune sau trecere. Iar daca te opresti, nu vei gasi decat plictiseala, caci privelistea nu mai are nimic ce sa iti spuna”. (pag. 102)

“Cel pe care mi-l arati, ce inseamnatate are cate stie? E asemenea unui dictionar. Important e ceea ce este”. (pag. 104)

“…libertatea nu este absenta a regulilor, ordinea nu este absenta a libertatii”. (pag. 109)

“…nu stiti sa vedeti in acest om decat ceea ce neaga omul care sunteti. Iar el, deasemenea, nu citeste in voi decat ceea ce-l neaga”. (pag. 120)

“Daca ceva ti se opune si te face sa suferi, continua-ti cresterea; inseamna ca prinzi si te transformi”. (pag. 125)

“…suferinta te inalta atunci cand o accepti. Dar exista copaci slabi, pe care vantul nu-i intareste. Exista oameni slabi, care nu se pot depasi. Dintr-o fericire mediocra, fac propria lor fericire, dupa ce-au ucis mare parte din ei. Se opresc intr-un han toata viata. S-au avortat pe ei insisi. (…) Ei numesc fericire trandaveala langa putinatatea proviziilor lor. (…) Iata de ce trebuie sa dispretuiesti judecata lor. Caci ei te coboara pe tine insuti si te impiedica sa te inalti”. (pag. 126)

“…in fata unei aurore boreale ti-ai lasa prietenul sa doarma?” (pag. 126)

“…ce numeste el prieten adevarat, daca nu cel caruia ii poate incredinta bani, fara ca banii sa-I fie in primejdie de a fi furati – dar prietenia atunci nu e decat loialitate de sluga; ori ii poate cere un serviciu si serviciul sa-i fie facut – iar prietenia nu-I decat un avantaj stors de la oameni…(…)…deceptia (in prietenie) nu e decat avaritie frustrata. Deceptia e josnicie, caci ceea ce ai iubit la inceput in om s-a distrus oare, prin faptul ca exista in el si altceva, care nu-ti place? Dar tu, pe cel care te iubeste sau pe care il iubesti, il transformi imediat in sclav si, daca nu se achita de sarcinile acestei sclavii, il condamni. (…) Nu exista deceptie decat fata de un sclav, care si-a facut prost serviciul”. (pag. 129)

“Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care aduce cea mai crunta suferinta. Caci, in ciuda parerii comune, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul proprietatii, care este contrariul dragostei”. (pag. 135)

“Dragostea adevarata incepe acolo unde nu mai astepti nimic in schimb.(…) Dragostea noastra e cladita pe ura, caci voi va opriti la femeia sau barbatul din care va faceti o provizie si urâti, asemenea cainilor ce se invart in jurul hranei, pe oricine trage cu ochiul la ospatul vostru. Numiti dragoste acest egoism al ospatului.  De-abia v-a fost acordata dragostea, si voi, intocmai ca in falsele voastre prietenii, transformati acest dar liber in servitute si robie si, din clipa in care sunteti iubiti, incepeti sa va simtiti lezati. Si va impuneti pentru a servi mai bine spectacolul suferintei voastre”. (pag. 135)

Perspectiva, viziune si alegeri

Am invatat…

…ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca, tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul … depinde de ceilalti.

…ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese.

…ca dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.

…ca nu conteaza CE ai in viata ci pe CINE ai.

…ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute, dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

…ca oricum ai taia orice lucru are doua fete.

…ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.

…ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.

…ca sunt oameni care te iubesc dar nu stiu s-o arate.

…ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa ma supar,  dar nu am dreptul sa fiu si rau.

…ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.

…ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

…ca indiferent cat de bun iti este un prieten, oricum te va rani din cand in cand, iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

…ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

…ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea, dar ca tu esti responsabil pentru ceea ce devii.

…ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc, si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

…ca intotdeauna trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale.

…ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit.

…ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc.

…ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat, cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

…ca scrisul ca si vorbitul poate linisti durerile sufletesti.

…ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

(Octavian Paler)