Cateva fragmente din Citadela, de Antoine de Saint-Exupery
“Am vazut egoistul, sau avarul, cel care striga atat de tare impotriva oricarei spolieri (jefuiri, inselari), traindu-si ultimile clipe si rugand sa fie stransi in jurul sau obisnuitii casei, impartindu-le bunurile sale cu o echitate (cu dreptate, egalitate) dispretuitoare, asa cum imparti unor copii jucarii inutile”. (pag. 6)
“L-am vazut pe cel ce-si imparte plosca (vas pentru apa), atunci cand deja se usuca la soare, sau merindele, atunci cand, dupa o foamete indelungata, ele nu-i mai sunt de folos. Si face aceasta in primul rand pentru ca nu le mai simte nevoia si, plin de o regala ignoranta, lasa celorlalti acest os de ros”. (pag. 6)
“…esenta lumanarii nu este ceara care lasa urme, ci lumina” .(pag. 9)
“Ceea ce are insemnatate nu apare niciodata in cenusa”. (pag. 9)
“Copacul nu e samanta, apoi tulpina, apoi trunchi flexibil, apoi lemn mort.(…) Ca si tine, copilul meu, Domnul iti da viata, te face sa cresti, te umple de dorinte, de regrete, de bucurii si suferinte, de manie si indurare. Apoi te ia din nou la El. Totusi tu nu esti nici acest scolar, nici acest sot, nici acest copil, nici acest batran. Esti cel ce se desavarseste”. (pag. 11)
“Timpul nu mai e o clepsidra ce-si scurge nisipul, ci un secerator ce-si leaga snopul”. (pah. 11)
“…nubunul…pentru a pune stapanire asupra lumii, ar soarbe apa in care ea se oglindeste”. (pag. 12)
“…cel ce iubeste doar apropierea dragostei, nu va cunoaste niciodata intalnirea cu ea”. (pag. 13)
“…nu iubeste primavara, ci infatisarea unei anumite flori in care primavara s-a inchis, care nu iubeste dragostea, ci pe cel in care dragostea se intruchipeaza”. (pag. 13)
“…am aflat ca omul e asemenea unei citadele (cetate, fortareata). Rastoarna zidurile pentru a-si gasi libertatea, dar nu mai e decat fortareata nimicita, deschisa inspre stele. Atunci incepe spaima de a nu mai fi”. (pag. 13)
“…exista un timp pentru geneza, dar exista un altul, un timp fericit, pentru traditie”. (pag. 14)
“Prostii au venit sa-mi spuna: <Elibereaza-ne de constrangere si vom deveni mai puternici>, dar eu stiam ca in felul acesta ar pierde cunoasterea unei imagini, si nemaiiubind-o, nu s-ar mai cunoaste pe sine…” (pag. 15)
“…a nu te afla nicaieri, nu inseamna a fi liber”. (pag. 16)
“Exista o camera goala, al carei folos nimeni nu-l cunostea – si poate nu avea nici unul – in afara de acela de a intelege secretul si faptul ca niciodata nu poti patrunde toate lucrurile”. (pag. 16)
“…lipsa ierarhiei, in care omul isi invidiaza vecinul, daca acesta il depaseste in vreun fel, si se straduieste sa il coboare la inaltimea lui. Ce bucurie vor mai afla in mlastina in care vor zace?” (pag. 17)“…neghiobul spune: <Obiceiurile voastre nu sunt aceleasi in alta parte. De ce sa nu le schimbam?> la fel le-ar fi putut spune: <Cine va obliga sa va strangeti recoltele in hambare si turmele in grajduri” (pag. 16)
“Stiu bine ca nimic nu cunoaste acela care dezmembreaza un cadavru, ii cantareste oasele si maruntaiele. Caci oasele si maruntaiele nu folosesc la nimic, prin ele insele, asa cum nu folosesc la nimic cerneala si hartia cartii. Doar intelepciunea pe care o poarta cartea are importanta” (pag. 19)
“…distrugandu-si casa cu pretentia de a o cunoaste, nu mai poseda decat o gramada de pietre, de caramizi si de tigle, nu regaseste nici umbra, nici linistea, nici intimitatea pe care o alcatuiau ele si nu mai are nimic de asteptat de la acest morman de caramizi, pietre si tigle, caci le lipseste creatia care le domina – sufletul si inima arhitectului.” (pag. 19)
“…nu voi putea infrumuseta un templu, daca il voi recladi in fiecare clipa” (pag. 21)
“…chiar si pe cersetor, fara a-I exagera importanta, l-am vazut ca pe un ambasador al divinitatii” (pag. 33)
“Daca vei lasa ipocritii sa se inmulteasca se vor naste drepturile ipocritilor, care sunt evidente. Si se vor naste poeti pentru a le preamari. Iar ei iti vor canta cat este de maret patetismul ipocritilor amanintati de disparitie”. (pag. 34)
“…daca ar fi nobil, ti-ar refuza recunostinta”. (pag. 35)
“Milostenia…este colaborare”. (pag. 36)
“…pe cel ce l-ai invidiat il vei devora daca iti va cadea in ghiare”. (pag. 37)
“Cel ce injoseste pe altii este el insusi josnic”. (pag. 37)
“…o civilizatie se cladeste pe ceea ce se cere oamenilor, nu pe ceea ce li se da. Desigur, de la acest grau ei se vor hrani. Dar pentru om nu asta e fata importanta a lucrurilor. Ceea ce le hraneste inimile nu e ceea ce primesc de la grau. Ci ceea ce ei dau graului”. (pag. 38)
“A crea inseamna a gresi, poate, un pas in timp ce dansezi”. (pag. 38)
“Marele sculptor se naste din multimea sculptorilor neinsemnati”. (pag. 39)
“Nu e le condamna greselile asemeni istoricului care judeca o era deja incheiata. Cine va reprosa cedrului ca nu este inca decat samanta, sau tulpina, sau ramura crescuta stramb? Lasa timpul sa treaca. Din greseala in greseala se va ridica padurea de cedri care va imprastia, in zilele cu vant, tamaia padurilor sale”. (pag. 39)
“Este orb acela care nu percepe omul decat in actele (actiunile) sale, care crede ca actul e singurul care-l reprezinta, sau experienta tangibila, sau folosul unui anume avantaj”. (pag. 45)
Vorbind despre o adunatura de prizonieri: “Ceea ce vezi aici sunt niste carcase de oameni. Dar omul nu se mai afla inauntru. Pot sa te asasineze cu lasitate, pe la spate, cacci oamenii de nimic sunt primejdiosi. Dar nu-ti vor putea infrunta privirile”. (pag. 46)
“Daca vrei sa fie frati, convinge-i sa zideasca un turn. Dar daca vrei sa se urasca, arunca-le graunte”. (pag. 46)
“…trebuie sa tii mereu treaz ceea ce este maret in om si sa-l convertesti la propria lui grandoare”. (pag. 48)
“Omida moare atunci cand formeaza crisalida. Planta moare cand ajunge samanta. Cel ce se transforma cunoaste tristetea si teama”. (pag. 65)
“…una este a se opune, iar alta e a se contrazice…” (pag. 79)
“…cel ce creaza nu trebuie supus dorintelor multimii”. (pag. 80)
“…putin imi pasa daca omul este mai mult sau mai putin pricopsit. Ceea ce ma intereseaza este sa fie mai mult sau mai putin om. Nu am intreb in primul rand daca omul va fi fericit, ci care om va fi fericit”. (pag. 82)
“…dragostea de sine este cotrariul dragostei”. (pag. 83)
“…nu exista amnistie divina, care sa te scuteasca de a deveni”. (pag. 90)
“…urasc usurinta. Si cel care nu se opune, nu e om”. (pag. 92)
“Cum ar putea sti ca neaga, devreme ce ei insisi sunt judecatori?”. (pag. 94)
“…nu aveti dreptul sa evitati un effort, decat in numele altui efort, caci trebuie sa cresteti”. (pag. 96)
“…dragostea. Iluzia este sa o intalnesti, cand, de fapt, ea se invata”. (pag. 102)
“…nu are semnificatie ceea ce nu e ascensiune sau trecere. Iar daca te opresti, nu vei gasi decat plictiseala, caci privelistea nu mai are nimic ce sa iti spuna”. (pag. 102)
“Cel pe care mi-l arati, ce inseamnatate are cate stie? E asemenea unui dictionar. Important e ceea ce este”. (pag. 104)
“…libertatea nu este absenta a regulilor, ordinea nu este absenta a libertatii”. (pag. 109)
“…nu stiti sa vedeti in acest om decat ceea ce neaga omul care sunteti. Iar el, deasemenea, nu citeste in voi decat ceea ce-l neaga”. (pag. 120)
“Daca ceva ti se opune si te face sa suferi, continua-ti cresterea; inseamna ca prinzi si te transformi”. (pag. 125)
“…suferinta te inalta atunci cand o accepti. Dar exista copaci slabi, pe care vantul nu-i intareste. Exista oameni slabi, care nu se pot depasi. Dintr-o fericire mediocra, fac propria lor fericire, dupa ce-au ucis mare parte din ei. Se opresc intr-un han toata viata. S-au avortat pe ei insisi. (…) Ei numesc fericire trandaveala langa putinatatea proviziilor lor. (…) Iata de ce trebuie sa dispretuiesti judecata lor. Caci ei te coboara pe tine insuti si te impiedica sa te inalti”. (pag. 126)
“…in fata unei aurore boreale ti-ai lasa prietenul sa doarma?” (pag. 126)
“…ce numeste el prieten adevarat, daca nu cel caruia ii poate incredinta bani, fara ca banii sa-I fie in primejdie de a fi furati – dar prietenia atunci nu e decat loialitate de sluga; ori ii poate cere un serviciu si serviciul sa-i fie facut – iar prietenia nu-I decat un avantaj stors de la oameni…(…)…deceptia (in prietenie) nu e decat avaritie frustrata. Deceptia e josnicie, caci ceea ce ai iubit la inceput in om s-a distrus oare, prin faptul ca exista in el si altceva, care nu-ti place? Dar tu, pe cel care te iubeste sau pe care il iubesti, il transformi imediat in sclav si, daca nu se achita de sarcinile acestei sclavii, il condamni. (…) Nu exista deceptie decat fata de un sclav, care si-a facut prost serviciul”. (pag. 129)
“Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care aduce cea mai crunta suferinta. Caci, in ciuda parerii comune, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul proprietatii, care este contrariul dragostei”. (pag. 135)
“Dragostea adevarata incepe acolo unde nu mai astepti nimic in schimb.(…) Dragostea noastra e cladita pe ura, caci voi va opriti la femeia sau barbatul din care va faceti o provizie si urâti, asemenea cainilor ce se invart in jurul hranei, pe oricine trage cu ochiul la ospatul vostru. Numiti dragoste acest egoism al ospatului. De-abia v-a fost acordata dragostea, si voi, intocmai ca in falsele voastre prietenii, transformati acest dar liber in servitute si robie si, din clipa in care sunteti iubiti, incepeti sa va simtiti lezati. Si va impuneti pentru a servi mai bine spectacolul suferintei voastre”. (pag. 135)